Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Eden
Trecuți sunt anii toți pe neștiute
Ca norii triști ai toamnei duși de vânturi
Ș-au fost ascunși în terne labirinturi,
Cu ei s-au dus și visele țesute.
Edenul este împânzit de cânturi
Ș-acolo nu-s orgolii și dispute,
Privești vrăjit grădinile lui mute
Și nu te mai frământă negre gânduri.
Invidia și ranchiuna tu o lasă,
Întreaga viață binele să-l faci,
O pâine dă-i săracului pe masă,
Nicicând avut străin să nu înșfaci.
De-ar fi ca să pășești în altă viață
Al lumii rost Creația te învață.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet hibernal
Eu simit cum iarna asta mă pândește
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Și crivăț să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă pește.
Când vine vremea și se uscă firul,
Lucirea soarelui încet pălește
Și ritmul vieții parcă-ncetinește,
Iar gândurilor li se rupe șirul.
Ca-n menghină, captiv mă ține gerul
Și chiar aș vrea să ies acum din casă
Că-i liniște... și limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.
Copaci brodați cu filigran de gheață,
Dormiți, visați și mâine prindeți viață!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleargă...
Să nu mai rătăcești pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav și trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Și mersul vieții o să-l înțeleagă.
Să nu crezi în miracol, îți spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ți din fire gândul pesimist!
Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ți mângâie ființa,
Aleargă și purifică-ți conștiința!
Nu ești o ființă suprapământeană,
Visezi la Feți-Frumoși din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea rozei
În așteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuții,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinerețea mea iubirea.
Aștept ca din aceiași oază
să-mi adăp conștiițna,
inspirația să-mi curgă,
să țâșnească așa cum odinioară
a țâșnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuși proaspăt.
A mai îmbătrânit și muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o și-a rămas ș-acum
cu mine, aceiaș jovială și proaspătă
ca roza-nrourată-n diminețile
senine ale sufletului meu.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un caporal "cătrănit"
"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poți dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi și cu putere:
"Soldat Matei Matei,
esti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi și mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
și a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ioan Friciu (mai 2012), traducere de Friciu Ioan
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopul singuratic
În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Și erau înalți și mândri, verticali, unul ca altul,
Groși erau la trunchi și nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu niște zmei.
Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzlețitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Și în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.
Azi trăiește singuratic în colț verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muțimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge și suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,
Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un caporal "cătrănit"
"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poți dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi și cu putere:
"Soldat Matei Matei,
ești planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi și mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
și a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ioan Friciu (2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre gânduri, adresa este: