Dragoste de țara
Cât timp va răsări soarele
Și luna va apare de după nori.
Eu voi admira cu patimă și ardoare
Cele trei sfinte culori.
Voi iubi pământul pe care buneii s-au născut
Și dulcea limbă, în care mama cu dragoste m-a crescut.
Voi cinsti Voievozii cu plete sure, care au apărat acest meleag
Dea dușmanului secure.
Atât timp cât inima o să- mi bată în piept
Și sângele m-i se scurge prin vene.
Am să scriu un vers frumos
Țara mea, pentru tine.
poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia rămâne femeie
Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.
Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.
Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.
Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul poet
Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost blestemată de zei
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mai
Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.
La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.
Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.
Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag.
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție,
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mamă, dar cu o relevanță mică.
Voi ne dați speranța
Voi ne dați speranță
Că avem un viitor,
Să nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.
Voi aveți mâini de aur
Și răbdare de oțel
Vă mulțumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.
Voi, care din paturi ne ridicați
Și cu vorba ne alinați,
Sunteți pentru noi,
Ca niște mame și tați.
Sănătate să aveți
Și ceea ce vă doriți,
Să nu uitați de noi
Cei mai puțin fericiți.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Două mere
Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roșii și frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înflorește într-o glastră.
Mă uit la ele cu mare bucurie
Și vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Și cu ele toamna cea frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne unim (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România)
Hai să ne unim, frații mei de cruce,
Frații mei de sânge, din nou într-un singur popor.
Și să nu ne mai plângem sau să ne râdem
Că împreună nu o să avem un falnic viitor.
Hai să ne unim, frații mei de lacrimi,
Frați de suferință, cum s-au unit cândva, demult,
Niște oameni simpli, dar plin de credință
Și cu puterea ei unire s-a făcut!
Căci ne așteaptă mama noastră bună
Cu brațele deschise și ochii înlăcrimați!
Ea vrea să ne vadă din nou împreună,
Fraților, hai să rămânem frați.
Să nu uităm trecutul atât de glorios.
Să luptăm cu mândrie
Pentru un viitor mult mai falnic
Și mult, mult mai frumos!
poezie de Vladimir Potlog (18 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldova, țara mea de dor
Moldova, țara mea de dor,
De cântec și baladă.
Ești ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.
Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din țara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!
Care a fost un domn viteaz și mare,
El a apărat cu credință a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingașă floare.
O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Ești țara poporului meu.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Parfumul primăverii
Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Și eu îl admir cu drag,
Parfumul lui așa frumos miroase.
E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Și soarele e tot mai fierbinte.
Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.
poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet de copil
Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naște un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața
Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.
Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!
O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.
Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine dragostea
Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Și tu nu mi-ai răspuns
Și eu m-am uita în ochii tăi
Triști și de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Și el a zis că nu știe,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaștrii
Și el spus că nu știe,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul și pământul,
Sufletul și gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Și numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Și de la Dumnezeu de sus.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte izvor al înțelepciunii
Cartea este un izvor al întelepciunii
Este tot ce avem mai sfânt,
Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume,
Un soare care ne încălzește blând.
Ea ne învață să iubim
Graiul și plaiul strămoșesc
Oameni cu adevarat să fim,
Un lucru atât de firesc.
Are și ea suflet și o doare
Când de dânsa mai uităm,
Căci ea este o comora
Care trebue s-o păstrăm.
Cartea este o minune
Dată de zeii cerești,
E un templu al înțelepciunii
Dacă o știi s-o prețuiești.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Copile, rândunica cât e de mică
Are și ea casa ei.
E harnică ca o furnică,
A fost înzestrată cu mult har de către zei.
Ea vine din țări îndepărtate,
Zburând peste pustiu fără ploaie,
Ca să vie la noi în țară
Și să facă casa ei din lut și paie!
Cuibul ei e-o casă mare
Pentru puii ei micuți.
Rândunica e o mamă iubitoare,
Copile, asta niciodată să nu uiți!
poezie pentru copii de Vladimir Potlog (4 mai 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre mamă, adresa este: