Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Am întâlnit munții
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama de înălțime.
Neumblată e valea pe care am fost cu tine
să căutăm izvorul pârâului rece:
cărările-s înfundate, animale sălbatice stau la pândă.
Va trebui să ne adăpostim în coliba ruinată
cu toate ambițiile noastre uitate.
Va trebui să mă părăsesc, să mă lepăd de lașitate,
convins c-o să revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurămintele lunii,
unde cuvintele au rămas neterminate de teamă
să nu se transforme în cântec.
Vine toamna,
nu mai simt cum pășești de ușor
prin gândurile mele sărace,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din stele
frigul mă desfrunzește
de gânduri
nu pot să visez frumos
fără un timp al sufletului meu
care nu îngheață până la sfârșit
se aude un cântec din stele
care mă face înger
al patimilor sângelui
noapte în care mă dezbrac de cuvinte
se îmbracă singură
în veșmintele viitorului
voi cei flămânzi de înțelepciune
deschideți ochii mari
și priviți lumina
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu solzi de argint
în partea nevăzută a lunii
cine a pus steagul
de nimic nu se surpă nu se pierde
rămâne neștirbită pe mai departe
dorința de a desluși nevăzutul
trec sufletul prin cuvânt
și dau gândului îndemn de căutare
îm sălbăticia nemărginirii
luminoasele pante ale munților
cu solzi de argint
îmi încarcă imaginația
cu ispite la pândă
în nopți cu poezie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim o zi cu fluturi
Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.
Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muște uitarea iubirilor apuse.
Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aș vrea din lanțuri să te rup
Și să topesc zăpezile de frig.
Amirosindu-ți sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simțuri,
Aș întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimțuri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Trimițîndu-mă să fac rândul la capre
am crezut că mama mă pedepsește,
îmi spunea că este o plăcere
a copiilor din sat.
Sfioasă îmi căuta în gânduri
neplăcerile zilnice,
zicându-mi așa într-o doară
cine învață carte scapă.
Filozofia ei era o alternativă
pe care trebuia să o aleg,
altfel îmi repeta
avem destule treburi pe lângă casă.
Nu avea niciodată timp
cineva, ceva, o chema în altă parte,
vezi că berbecul a rupt o scândură din ulucă
mi se părea că a căzut cerul pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un târziu
cu multe gânduri răvășite de iluzii
strâng în brațe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile știute
ce-mi rănesc adâncul inimii
locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric și neliniște
și-mi dau pacea rugăciunii
nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
și după căderea din suflet
a pietrelor de moară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile dimineții
dimineața-i răsărită din ape
tu-mi urmărești lacomă trecerea
cu gândurile desmierdate de lumină
să-ți hrănești sufletul cu dragoste
la pragul cunoașterii timpul așteaptă
cu clipele rotunjite pe cadran
ca într-un ritual
îmbracă povestea în argintul din cuvinte
și în genunchi roagă copacii
să-ți adumbrească flacăra din piept
în alcătuirea împlinirii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mâini de lumină
Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.
Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.
Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.
Poate nu știu să adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot rămâne aici
Mă urc seara tâtziu în cireșul copt,
am ajuns prea sus și mi-e teamă de întuneric,
Nu pot rămâne aici.
Caut în mine toate puterile să cobor,
satul e undeva departe,
e o tăcere bolnavă în ierburi,
câte o adiere de vânt,
dar nu se mai vede nicio cărare.
În golul sufletului îmi respiră un gând,
să-mi găsească locul acasă
unde nu sunt întâmpinat prea bine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Har
nicio stare
nu mă scoate din minți și nici tu
doar tergiversările inutile
fiecare vorbă care-mi zgârie pereții
e doar o încercare
lumea e o cădere din limbaj
o scurgere a gândurilor în cuvinte
o dăruire cu har
care se așează la masa de scris
în inimă stă ascunsă o podoabă
bătută în iubire
pentru asta cei care o vor
trebuie să poarte în suflet
pe Domnul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul cu flori
Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele
și cu inima simte.
Nu mă mai caută cu ochii
se face scară să urc
până la izvorul din care beau.
M-atinge c-un gând, săgeată ascunsă,
alcătuire dureroasă în carne
plăcere cuibărind.
Poarta fără stâlpi înflorește
și lasă loc să treacă
carul cu flori.
Oaspeții așteaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca într-o fabulă
La cât de mare se credea
nu-l recunoștea nimeni,
erau mici probleme de aspect interior
care îl risipeau pe drum,
praf în ochii privitorilor
fără nicio culoare de remarcat conținutul.
La fel ca într-o fabulă
în care se cântă pe arcuri înalt
când ele sunt rupte,
se vrea un joc al unirii
pe pajiști uscate demult
de seceta gândirii.
voință lipsă
idei...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O monedă validă
ai trecut și rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touși fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin
gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
și văd mai departe ținta de atins
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând fără aripi
clipele se-nfiripă din veșnicie
ori din propriul curs neîntrerupt
în mișcarea stelelor
gând fără aripi
ce stabilește legile și pe pământ
lumina și întunericul în luptă
macină conștiințe
sărută iubirile oamenilor
cu fiecare păcat originar
rămas activ
infinitul devine o coloană spirală
în jurul ei se rotește universul
și lasă moartea
prag la intrare-n eternitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ziua se urcă la cer
Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.
Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.
Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neuitare
Într-o lume cuprinsă de teamă
timpul tace ca un pește
fără nicio previziune,
pe străzi liniște și singurătate,
oamenii bolnavi și bătrânii
au orizontul ciuruit de sulițele morții
pentru ei pământul
este o groapă ce se sapă în cer.
Privesc și meditez,
deșertăciune și speranță,
Doamne întoarce fața spre oameni
de data asta poate n-o să uite,
Își schimbă modul de gândire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de crin
Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.
Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă să zboare prin culori,
să visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.
Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprinde-mă în brațe
alunec pe pietrele iadului în ape străine
ajută-mă să urc malul înalt
pentru că în apropiere este orașul
în care catedralele îmi zâmbesc
tăcerile s-au țesut în așteptări
inima se joacă dimineața cu lumina
numai gândurile rămân pradă zborului
nu le oprește nimeni
nu poate
cuprinde-mă în brațe
și nu mă lăsa să cad de pe acoperișuri
veacul acesta are țiglele ude
și pământul denivelat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești mort
dintre toți morții pe care-i știu
tu nu ești mort
ești prezent în gândurile oamenilor
cu tot ce ai făcut pentru ei
și rămâne zidit
durerile și suferințele pe care nu le mai ai
noii le avem și pe ale tale
cuvintele revin la matca poetică
copacii se vor trezi din somn
și cu fiecare dragoste-i mai cald
chiar dacă tu nu mai simți
noi simțim valul care se apropie
și straniu
nu ne temem.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut lumina
O gură de lup mușcă din noaptea sticloasă
cu pașii grei trezesc pietrele drumului
și mă agăț cu brațele de zborul păsărilor
care încă-mi mai cântă prin gânduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
și-l proptesc cu ochii să nu cadă.
În gara din amintiri băncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare că văd doar ferestre aliniate
cu perdelele lăsate cum intră prin oase
ca prin tunelele din munți.
Îmi înfloresc narcisele bunicii în palme
nu înțeleg ce se întâmplă cu mine primăvara,
florile de liliac îmi șoptesc cu miros de femei
pe care nici nu știu dacă le-am uitat
ori se aștern prin mine în poieni
ca la umbra unui stejar fără moarte.
Caut lumina de care mă adăposteam
sub corolele de șoapte ale unui clopot
în seara când lăcrimează icoanele
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 mai 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre gânduri, adresa este: