Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Imn cu identitate
Repet în gând cuvintele care mă înalță,
strâng în mine formele de exprimare
într-un imn cu identitate solemnă
și nu mă lasă să merg pe dincolo de margini
unde cărările se înfundă.
Pe înserări sonore de iubire
catedrale de suflet zidesc
și rămân scrise în file de cărți.
Doresc să mă cobor din cer,
să mă regăsesc în trupul de lut
peste care Dumnezeu a suflat viață
în ultima zi a facerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără teama din vorbe
Când streșinile iubirii curg
pe acoperișul ei strălucește soarele,
gândurile mele se întrupează în cuvinte
fără teama din vorbe
se scaldă în oglinzile cerului.
La fel ca-n marginile visului
când se termină totul pe neașteptate
de rămâi cu o părere de rău sau de bine.
străbați apoi ținutul naiului
cu reflexe purtate-n memorie
cum cântecul ciocârliei.
macii câmpiei s-au trezit
ascultă...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă
Stiu tăcerea cum sporește sub piele
și ochii privesc golul cum se umple,
cum se conturează subțire culoarea în cânt
într-o vibrare pe corzile viorii.
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă,
în ființa mea se petrec lucruri neprevăzute
și sângele face febră în mușchii pieptului.
Cuvintele le strâng și le închid în seif
ca pe niște teancuri de bacnote
din care se plătesc gândurile
bogat fructificate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șaua și pe cai!
Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n țară,
îți sufli în sân, îți faci semnul crucii
și-ți vine gândul să o tunzi afară.
Pe dinlăuntru simți o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
și nu mai poți spera la nicio pace.
Ochii îți zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, șaua și pe cai!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o durere de moarte
fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniștit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
și să trec pe lângă prăpastie după o beție
nu mă mai ademenesc picioarele lungi
nu mai am greutăți așezate pe umeri
și spaime de ce scap printre degete
pot călători cu nepăsare în lumea femeilor
insensibil și orb prin partea lor de întuneric
respirăm cu toții porii clipele uitării
distilăm strop cu strop licoarea mândriei
și o bem ca pe un sirop de tuse
fără să ne așteptăm la un efect imediat
ori la o inutilă bucurie efemeră
ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-i mult prea curioasă
De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
își satisface plăcerea de a ieși în afară
fiecare din corpul său necunoscut
și poate într-o anumită măsură bolnav.
E greu să-ți recunoști singur ignoranța,
dar prin învățare lași să pătrundă lumina
în conștiință, gânduri,
limbă și cuvintele tale
ce dau vigoare trupului și sufletului
prin apropiere de semeni
și bunăvoință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile tale calde
Gust amarul până îmi iese prin ochi
și nu mă las furat de vorbe goale.
Sunt prins în vârtejul slăbiciunii omenești,
dar nu mă tem de nimeni.
Îmi adaug în fiecare zi câte o șansă,
să mă ridic cu sufletul la cer
în primăveri de cântec prin gânduri
și-n mâini cu măreția dragostei
ce-mi rodește-n palme.
Ploile tale calde
cu mângâieri rupte din cuvinte
îmi coboară prin trupul înfășurat
de atâta fierbinte iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom mira împreună
Nemaiauzite întâmplari îmi secară
liniștea inimii. Unde-aș putea lăsa toamna
cu surâsul ei veșted ruginit de iluzii?
Bat clopotele sunetului în rana sărutului
femeile pleacă, drumurile se rup sub pași
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai știu pe unde te-am căutat
să-ți spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
unde locuiesc pietrele îndrăgostite de mersul tău
și verdele putred ne umple amurgul.
Prin clipa de-ntuneric trec păsări,
singur îmi beau neliniștile și plec
unde ochii și atracția femeii mă cheamă
să împlinesc dorințele buzelor ei,
sânii copți să-i ascund în pieptul meu.
Se vor apropia de inima aprinsă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorește dorința
El își răstignește sufletul în cuvinte nespuse
și așteaptă să vină un răspuns,
în gânduri îi înflorește dorința
chiar foarte mult,
nu poate decât să-și învingă sentimentele,
orașul ieșit pe străzi se agită normal.
Într-o clipă se uită împreună orgoliile
și nu se spune nimic.
Aș întreba pe oricare benevol
cât de importantă e părerea lumii
când totul se desfășoară liber
în scopul dorit
și nu se reclamă de nimeni iubirea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am presărat petale
Am presărat petale pe patul așteptării,
gândurile călătoreau departe.
Mă forțez să-mi mobilizez toate simțurile
existente în stare de veghe,
inima mi-a întărit trăirile furate,
am ridicat ochii spre cerul schimbător
cu toate sentimentele strânse-n mănunchi,
le-am lăsat să-și îmbrace culorile potrivite
și am plecat în lume.
Azi aud în mine clopoțeii de ceară
cum picură o ploaie de primăvară,
tu aluneci în petalele ce cad din meri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna nudă
Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior și o privesc,
mă gândesc cine o forțează,
cine o pregătește de plecare goală
de se grăbește să n-o prindă zăpada.
Lăsați să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvălești în zăpadă decât în noroi.
Pentru noi viața se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitați să treceți mai departe
fără să priviți în urmă
seduși de iluzii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm - rugă
Doamne,
iartă-mi apucăturile îndoielnice,
lasă-mi rădăcinile care mă țin drept
și gândurile care urcă odată cu ruga la cer.
Ajută-mi aproapele și fă-mi prieten departele,
ucide-mi răul din invidie și orgoliu
și pace sufletului îmi dă.
Nesfârșite sunt posibilitățile tale,
include-mă între învățăcei,
să împart cu semenii tot ce am.
Și pune-mi semnul crucii
între semnele divine
la care mă închin
și-mi las zălog pământului
trupul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul ca un vis
Să rabzi mai mult decât poți
în umbra ei să nu te aștepți,
să se fluidizeze durerea în lacrimi,
dospește înțelegerea ca pentru pâine
și risipești credința în inimile altora
când în trup nu te mai răscolește ceva
deși nu se știe ce se poate întâmpla.
Iar gândul tău lăsat fără picioare
capătă contur de astru îndepărtat,
gândul tău ca o pasăre a universului
îi duce pacea pământului tandru,
gândul ca un vis ce pune semnul împlinirii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre galaxii de lapte
mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu știe cum să-l treacă
nici cărări nu sunt
gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înțelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte
încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie
gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De va fi să murim
de va fi să murim
într-o noapte surdă cu ploaie măruntă
cu frunze care putrezesc pe drumuri
sufletele niște copaci pe margine
se retrag împăcate în rădăcini
nu se mai poate întâmpla nimic
decât sunetul ploii pe pervaz la geam
nu mai dorim aproape nimic
doar liniștea despărțită de ceața care se destramă
undeva peste munți presimt glasul iubitei
o fântână uitată pe drum
am fost împreună în deprimantele zile
acum gânditori niște oameni brumați
avem sufletele plimbate prin toamne
șubrede picioarele se miră de unde au venit
măsoară drumuri cu stele pe cer
chipurile noastre aspre și reci
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din volumul de versuri Ferestrele nopții (28 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu aripi de ploaie
în nopțile mele visele devin păsări
cu aripi de ploaie
zboară peste întinderi aride
dincolo de margini lichide
lumina-și capătă surâsul senin și blând
ca o iubită după sărut.
timpul este o linie nesfârșită
nu știe nimic
își caută noi puncte prin care să treacă
din palmele mele muncite
adun puține monede în buzunare
să-mi cumpăr liniștea vândută de monștri
Doamne tu știi mai bine
gândurile care se nasc din suflet
și nu mă lași în păcat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă alcătuiesc din cuvinte
visul se întoarce în vis
în gânduri dragostea frământată dospește
până i se frăgezește miezul
viitorul rupe lacom din speranțe
își pune pe masă pâinea coaptă
și așteaptă musafirii
ușa rămâne deschisă
mă alcătuiesc din cuvinte
și prin ele mă înalț în fiecare zi
urcă nestingherite-n poeme
și-n umbra lor curg clipe încântătoare
cu sunete de flaut
c-un ochi atent
Dumnezeu privește-n tăcere
și meditează la unele taine
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când scriu
Coloane
cresc în cerurile care se deschid,
credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.
Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,
lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.
Iar când schimbarea se produce și în natură
coboară peste lume amenințarea,
viitorul are incertitudini neprevăzute
și trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre gânduri, adresa este: