Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Iubire oltenească (I)
Fuseși frumoasă, te văzui pe plajă,
Mă mir și azi cum m-aprinsei de tare
Și cum putuși să-mi faci așa o vrajă,
Încât crezui că n-am nicio scăpare.
Mă bucurai că ți-aduseși o carte
Cred că citiși din ea doar începutul
Când eu venii la tine, pe la spate,
Și îți detei pe gâtul fin sărutul.
Tu te întorseși, păruși așa surprinsă,
Nici nu stiuși cât mă apăsă dorul;
Simții în piept iubirea necuprinsă
Și parcă-i percepuși și tu fiorul.
Stăturăm mult pe plaja însorită
Până ce seara se lăsă agale
Și când văzuși că ești așa dorită
Uitași complet principiile tale.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Înviere
În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.
Deasupra noastră mii de stele licăresc
Cerul înalt este senin și grandios
Și îngerii acolo sus se pregătesc,
Căci este noaptea învierii lui Hristos.
Mai facem câțiva pași și iată c-am ajuns
Bisericuța este plină de mister
Intrăm în ea, deși nu-i loc îndeajuns
Și înăuntru totul este auster.
Slujba-i frumoasă, lumânările se-aprind
Privim emoționați în flăcările lor
Dumnezeiești avânturi simt că mă cuprind,
Știind că omul poate fi nemuritor.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (31 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între file
Cu vorbe tandre și meșteșugite,
Aș vrea să fac acum o poezie,
S-o scriu frumos cu pana pe hârtie,
Ca-n vremurile acelea învechite.
De pe un raft să iau apoi o carte
Și s-o deschid domol, la întâmplare,
Simțind în mine-o dulce înfiorare
Când filele se dau ușor deoparte.
S-ascund apoi cu grijă poezia
Ca pe cea mai de preț bijuterie
Lucrată cu o mare măiestrie,
Nu cu unealta, ci cu fantezia.
Anii vor trece unul câte unul
Voi fi bătrân și dornic de odihnă
Și viața o voi părăsi în tihnă,
Căci îmi voi fi-ncheiat pe-aici surghiunul.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbare la piramide
Ce albastru este cerul
Ce frumoasă este marea
Ce adânc este misterul
Ce acut simțim chemarea.
Piramidele ne-așteaptă
De mai multe mii de ani
În deșert, cu fruntea dreaptă,
Fără teamă de dușmani.
Le privim cu încântare
Și ne cățărăm pe ele;
Ești un pic cam temătoare
Și-ai picioarele cam grele.
Precaut, te țin de mână
Nu cumva să te împiedici
Și mă uit ca într-o fântână
Drept în ochii tăi magnetici.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crunta gravitație
Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat și multă vegetație,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitație.
Mănânci prea mult și burta ți-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operație.
De ce-ți atârnă? Poate n-ai știut,
Dar acționează crunta gravitație.
Te îmbeți la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ți-e nesigur, ce senzație!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitație.
Înveți din greu, gândești și calculezi,
Dar nu poți rezolva o ecuație
Și capul pe hârtie îl așezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitație.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un geomorfolog pasionat
Unde profanul doar se minunează
Și-admiră peisajul de departe,
El riguros observă, cercetează,
Mergând vioi cu rucsacul în spate.
Când vremea-i rea sau când e cald și soare,
Prin râpe, chei și peșteri nepătrunse,
Privirea lui, mereu cutezătoare,
Descoperă și formele ascunse.
Plin de elan se-avântă sus pe creste,
Trecând prin văi adânci și subsecvente,
Ca să admire-n tihnă stânci și cueste
Ori hogback-uri frumoase, evidente.
În alte zile vrea să studieze
Câmpii cu crovuri, padine, găvane,
Țărmuri pustii, înalte, cu faleze,
Sau plaje largi, cu dune tip barcane.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (12 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Cocoș despre frumusețe, adresa este: