Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
De ziua ta, femeie
De ziua ta, femeie,
Mii de stele îți dăruesc,
Și pe calea cea lactee
Numai cu tine vreau să pornesc.
Căci tu ești ca luceafărul,
Care este veșnic călător
Și în taină luminează
Calea robilor.
De ziua ta, femeie,
Îngeri să-ți cânte în cor,
Căci tu ești ca o zeie,
Plină de tandrețe și amor.
Să nu uiți, femeie,
Cât de mult te iubesc,
Căci tu ești acea scânteie
Care aprinzi dorul pământesc.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul nostru univers
Eram singur pe pământ,
Dar tu ai venit ca un gând,
Ca un dor și mi-ai umplut
Inima de amor.
Eram o stea pe cer
Și tu ai venit ca un mister,
Cu părul negru despletit,
Eu ți-am zis bine ai venit!
Tu pe buze m-ai sărutat,
Eu în ochii tăi blânzi m-am uitat
Și noi înspre micul nostru univers
Fericiți am plecat.
poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea albastră
A murit floarea în glastră
Și petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Și eu n-am niciun gând.
Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Și de parfumlul ei amețitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină și amor.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre dor, adresa este: