Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Într-o zi de toamnă
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.
Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim în doi...
Să fim în doi pe vânt și ploi,
Chiar de suntem cu griji și cu nevoi,
Să fim în doi pe acest Pământ,
Să fim uniți până la mormânt.
Să fim în doi, iubitul meu,
Trupul meu să fie al tău,
Inima ta să fie a mea,
Să ne iubim toată viața așa.
Să nu ne vorbim de rău,
Căci martor este Dumnezeu,
Căci el o să ne judece în ziua de apoi
Să fim în doi, să fim în doi...
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă iubește nimeni
Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.
Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!
Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.
Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să ne iubim în ploaie
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ți scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.
Să ne iubim, iubito, în ploaie
Și stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Și ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege și tu regină
Și să trăim cu dragoste în el!
Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Și iubirea noastră - un mister.
poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La fereastra mea
Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii și oamenii împreună se adună
Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Și cu litere de aur
În cărți vechi a fost scrisă.
Se va naște un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri și nevoi.
Să ne bucurăm și să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.
poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, iubirea vieții mele
O, iubirea vieții mele,
Tu ești ca luceafărul între stele!
Ești ca un trandafir în floare,
Dragostea mea nemritoare.
De-ai ști cât de mult aș vrea
Să-ți sărut buzele tale de catifea,
Și trupul să ți-l mângîi ușor
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (17 iulie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de tine
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea și mângâierea ta,
De tot îmi este frică.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și viața-mi pare ca o clipă,
De-aș putea zbura
Pe-a vântului aripă.
Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ți spun cu dulce șoapte
Că fără tine nu pot trăi.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și inima mă doare,
Ce mult aș vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mai am o singură dorință
De când eu te-am văzut pe tine,
Viața mea s-a schimbat,
Nu știu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.
Căci tu ești unica ființă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere și credință
Iubita mea cu chip de floare!
Mai am o singură dorință,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputință,
Îngerul meu cu chip de fată!
poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este un dor
Ce e o pasăre în zbor?
E un dor, un dor călător.
Ce e un țăran care își lucrează cu dragoste al său ogor?
E un om de viață iubitor.
Ce e o stea fără de nume?
E o minune care călăuzește
Un om bun prin lume.
Ce e un pom roditor?
E ca un copil plin de dragoste și amor.
Ce este un val de mare?
E un dar de la zei
Pentru cineva care vrea să iasă în largul ei.
Ce e un dor pentru omul care este muritor?
E o pasăre care să avântă mereu în zbor.
poezie de Vladimir Potlog (31 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul
Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care crește în pridvor și vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună și suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună, ca s-o poarte când e ploaie și când e vânt.
E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare și mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândești în jurul tău dragoste, amor și să faci viața mai frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povața mamei
Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald și bine,
Căci o ființă bună și dragă
E mereu lângă mine.
Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai și viață,
Dar cu vorba ei blândă și dulce
Mi-a dat și o bună povață.
Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toți îmbătrânim și când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povață toți trebuie s-o știm.
Eu o cred pe mama,
O înțeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul și inima
Mereu va fi cu mine.
poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.
Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.
Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce iubim femeia
De ce iubim femeia
În lumea asta mortă,
Pentru că numai ea are
Inima bună și curată.
Căci dacă femeia
Nu ar fi pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.
De ce iubim femeia,
Pentru că trebue s-o iubim,
Căci fără ea viața
Nu ar fi un vis sublim!
poezie de Vladimir Potlog (28 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut anii tinereții (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)
Au trecut anii tinereții
Și tu, tată, îmbătrânești,
Dar tu pentru mine
Veșnic tânăr ești!
Au trecut anii tinereții
Și părul îți albește,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume și așa te iubește!
Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzești,
Căci viața e frumosă, tată,
Dacă știi să o prețuești.
poezie de Vladimir Potlog (23 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă uit în ochii tăi
Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.
Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.
De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.
Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!
poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre viață, adresa este: