Indiferent de natura implicării emoționale ori de structura sufletelor aflate la răscrucea unui drum comun, relevant este să păstrăm intact dreptul la propria libertate. Orice inițiere spre experimentarea unor sentimente guvernate de posesie și incertitudini, poate deveni tardiv sursa marilor dependențe emoționale. Fericirea presupune înțelegerea și asumarea certitudinii că nu avem nevoie de completări pentru a corecta imperfecțiuni. Cei alesi să admită adevaruri iși vor regăsi libertatea. Cei mai mulți însă iși vor purta inchisorile dupa sine pentru totdeauna...
Andreea Palasescu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zațul de cafea îti contura chipul, în linii murdare pe un gri ordonat. Aveam să te port cu mine și astăzi. Încă nu eram pregătită să fiu liberă cu adevărat...
Andreea Palasescu (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroși a dimineți însorite, a iubire intensă și a libertate. Ești un suflet frumos, plin de aventuri și dorințe. Mi-e dor să te găsesc și să-mi spună sufletul că ne-am mai întâlnit undeva...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțeles într-un târziu că libertatea, cu toate drepturile aferente acesteia constituie cea mai utilă îndrumare spre izbândă. Așa că mi-am făcut curaj să străbat patimile dorințelor proprii și să te eliberez din temnița sufletului meu, în care dăinuie tainic, frânturi de zâmbet șovăielnic și gânduri calde, răsfrânte parcă în infernul înghețat al amintirilor. Fără prea multe explicații inutile, părăsește-mă! Pune punct poveștilor vechi cu final pueril, rătăcit pe drumuri troienite de vântul schimbării și dăruiește-mi certitudinea despărțirii pe care mi-ai scris-o cu măiestrie pe rândurile clare ale ignoranței timpului. Nu te mai regret. Sărbătoresc în taină, triumful viselor mele din care umilul meu prizonier a plecat pentru totdeauna. De azi sunt liberă!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul tău ascundea frumusețea ispitelor desenate pe gânduri nerostite. O singură clipă să-mi fi atins buzele rosii cu tăcerea privirilor mistuitoare, pline de păcat și dorințe... Tu erai noaptea mea cu aromă de libertate și nisipul ud ascuns în palmele albe. Erai furtuna din gândurile pustii și liniștea care străbate ecoul șoaptelor pline de povești...
Andreea Palasescu (4 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferent de natura implicării emoționale ori de structura sufletelor aflate la răscrucea unui drum comun, relevant este să păstrăm intact dreptul la propria libertate. Orice inițiere spre experimentarea unor sentimente guvernate de posesie și incertitudini poate deveni tardiv sursa marilor dependențe emoționale. Fericirea presupune înțelegerea și asumarea certitudinii că nu avem nevoie de completări pentru a corecta imperfecțiuni. Cei aleși să admită adevăruri iși vor regăsi libertatea. Cei mai mulți însă iși vor purta închisorile după sine pentru totdeauna...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e un sentiment viabil, copleșitor și superior prin complexitatea lui. Conferă libertate, în măsura înălțării sufletești, recunoaștere și motivație interioară spre a defini idealurile propuse. Împreună e întotdeauna mai ușor. Iubirea e sinonimul vieții și elogiul mut atribuit prețuirii ei. De aceea întreg parcursul drumurilor anevoiase, petrecut în lipsa acestor trăiri nu-l putem numi decât supraviețuire.
Andreea Palasescu (9 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc pentru felul acesta neînțeles în care îmi robești gândurile, tăinuindu-le în adâncimi necuprinse de păcat. Și pentru că apoi, într-o clipă efemeră, cuprinzându-mi goliciunile sufletului îmi redai libertatea.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la libertate, dar cu o relevanță mică.
Uneori iubim nepermis de mult. Trăim intens, intr-o simbioză aparentă cu idealurile noastre perfide. Avem așteptări, clădim imperii, luptăm pentru libertăți compromise. Suntem sclavii unui suflet capabil sa dăruiască fericire. Putem primi visuri, mângâieri, amintiri și emoții intense insă nimeni nu poate opri clipele pentru noi. Așa că cea mai înțeleaptă alegere ar fi să impărțim timp doar cu cei care merită cu adevărat!
Andreea Palasescu (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spunea nimic și tăcerea ei blândă, sfâșietoare răsuna în ecouri de suflet flămând, sorbind într-o răsuflare de șoaptă toate atingerile calde, izbucnite dintr-o frântură de surâs și dor. El o asculta răbdător, răspunzându-i la răscruce de gând pribeag fără să-i tulbure imensul frumos din sine, fără să-i îmbrace goliciunea simplă, cu vorbe de neînțeles. Era dornic de îmbrățișări și odihnă neatinsă de patimi, poate doar pentru că de prea multă vreme îi hoinărea nestingherit prin suflet. S-a apropiat ușor doar cât să-i ademenească dorul de apartenență și amintiri. Părul lung, împletit cu praf de stele mirosea a liniște, senin și libertate împărțită în jumătăți imperfecte.
Andreea Palasescu (15 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-ai fi liberă? Știi, cu tălpile goale și inima mică, plină de surâsul dorului. Cu trecutul în bagaje vechi și lumea într-un pahar de vin sau într-un suspin de plăcere? Ai pleca din tine și te-ai întoarce negreșit pentru a dărui? Iubirea e de ajuns pentru noi. Și pentru oricine. Dacă e veritabilă. Cere doar intensitate și fărâma de bine din rau. E destul cât să ne despartă de sine, să ne smulgă din orgolii nemiloase, aducându-ne din nou fericirea...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt liberă și inocentă și fiară. Ne strângem copilărește de mâini, învârtindu-ne. Râd cu inima, îți strivesc pieptul cu talpa goală și las urmă de fericire. Facem dragoste. În ce ordine vrei tu.
Într-o zi o să plec și o să-mi rămân mie. Ce deliciu! Oare, când? Până atunci știi, n-am mai întâlnit pe cineva ca tine. Oamenii m-au trăit după putință, de fapt toți s-au mințit că mă trăiesc. Aglomerație inutilă.
Până când într-o zi m-ai ascultat. Și în tăcere ne-am ascuns într-un singur suflet...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu (26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiu liberă de abandon și prejudecăți. Refuzul acesta al coabitării cu orgolii care primesc totul de-a gata, fără să se jertfească e lesne de înțeles. Ipocrizia se ridică pe eforturile altora asumându-și toate meritele. Ce nerozie! Vreau să fiu ca mine, cât am reușit până acum. Câte puțin cu fiecare mâine.
Oamenii se vând ca la piața. Rănesc, tulbură, transformă viața în amintiri. Toți. Pe urmă își cer iertare.
Despre noi e vorba aici. E prea târziu. Am ales să plecăm cu răzvrătirile la pachet. Pot fără tine. Doar că de când tot spui că ți-e dor nu mai știu ce să fac cu părerile de rău...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima îmi era așezată în palmele tale. Vibra ușor și freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrățișa cu fiorul mut. Trecutul ar fi putut să-și strecoare intensitatea printre degetele albe, numărând respirațiile vieții plină de abrupt și necunoscut. Alegeam să rămân mereu o parte din tine. Să mă ierți și să-mi cauți prilej de iubiri netrăite, dar atât de familiare ție prin simpla lor existență. Alegeam să-mi cos inima la loc și să te țin de mână. Fericirea însemna libertatea de a pleca în orice moment. Și dorința de a rămane mai presus orice.
Andreea Palasescu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la fereastră, lumea părea o piesă de teatru. Siluete diforme, usor dirijabile își etalau sufletele oarbe în amfiteatru. Erau pe rând spectatori entuziaști și actori fără talent. Nu-și scoteau niciodată măștile. Îi priveam din colțul meu prin luciul sticlei, sorbindu-le aievea închipuirea dincolo de aparențe și surâs. Aveau aceea libertate asumată pe jumătate destul cât să-și savureze pe deplin extazul și să poată învinui într-o clipă hazardul nedrept de suferință. Se găsea mereu câte unul să huiduie o reprezentație bună. Era forfotă mare. Pierzantul neaclamat se retrăgea în bruma sa de nimic, să-și vindece vanitatea.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am adormit în tăcere la răscruce de amintiri. Forma lutului trecător, cu plăcute imperfecțiuni se contopea în tăcerea nopții sărutând lumina blândă, firavă, alipită cu măiestrie de un suflet mic. Dumnezeu avea Mâinile calde și frământa timpul cu iubire și drag. Lăsa să-i curgă din adâncul bunătății, fărâme de gând și speranță. Depărtarea de esența vie, nevoia de libertăți compromise ne apropia de păcat molcom, fără sesizări și suferințe pertinente. Era mai curând o alegere proprie împletită cu ispite și ruină consimțită a identității sinelui. O cădere voită în macabru întuneric și o cale facilă, subtil sugerată în contextul acestei vieți dezordonate.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre libertate, adresa este: