Maria Ciobotariu despre tristeţe

Zăpezi albastre

S-a aşternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeaşi cărare
paşii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viaţă
umbrele nopţii împletesc
flori de gheaţă
dintr-o tristeţe de-a mea.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albe amintiri

E prima oară când întind mâinile
şi strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în braţe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în paşii fără drum
din iarna ta
o lacrimă îngheţată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristeţea
în norii de fum
las timpul să vorbească.

poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţiri...

Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopţile reci şi pustii
viaţa-mi măsori
mereu cu despărţiri
iar timpul tău,
e un deşert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aştept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde paşii-mi trec
firul de iarbă se înalţă-n valuri
iar pomii încărcaţi de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopţii
cu ochi trişti privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se aşează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viaţa este un mister
de necuprins
se aşterne zi de zi
cu acelaşi parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedesluşite
o lacrimă uitată se aşează,
când visele se frâng

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de iubire

Poveşti de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colţuri de cer
şi dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi şi şoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
acelaşi vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aştern
albe ninsori
nu înţeleg destinul...
mi-ai dăruit poveşti de iubire,
al vieţii dar divin

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări şi răspunsuri

Caută-mi un loc între mine şi tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
şi flori albe cresc peste tristeţi
la capătul timpului
în valurile dimineţii
un gând adânc se aşează
pe stropii de rouă
luminând marea nelinişte
mă-ntreb cum te-ai simţi
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
şi din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
şi pământul este pradisul
din care nu poţi să pleci,
atunci aş păstra fumuseţea clipelor
din zilele senine
şi culoarea macilor de câmp.

poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sfântă

Mă întreb dacă aş putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
şi-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristeţea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a aşezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârşite bucurii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul mamei

E dimineaţă în grădina înflorită
încerc să alung tristeţea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranţele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credinţă
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nocturnă

Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
şi umbrele nopţii
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colţ de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
paşilor ce vin...
lin se aşează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniştea nocturnă
legată de destin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul existenţei

L
Privesc cerul...
spectacolul nopţii fantastic
în spaţiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
ţesem poveşti din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristeţea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenţei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşa căprioară

Mi-a apărut în vis o căprioară
privea spre stânca
încremenită a zării
în ochi îi ardea flacăra însingurării
simţea cum zările se deschid
sub un văzduh arid, ars de soare
o frică grea o cuprindea
secundă din platonicul destin
mă opresc când vânturile bat
şi trec în zbor albastre păsări
în sfârşitul trist de toamnă
parcă ar fi o altă lume
un alt hotar de anotimp
între acel azi şi acel ieri,
miraculoasă asemănare
întind mâinile şi cuprind
gingaşa căprioară,
o frumuseţe uimitoare...
îmi amintesc de nerostita copilărie
ascunsă între ani

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!