Copac în rugă
mereu cu moartea dator -
doliu de verde.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul din stradă
Sunt un pom.... un pom... oricare.
Rod... cu rod trudind pământul
Răsărit dintr-o-ntâmplare
Din sămânță aruncată
Între piatră și bordură,
Lund pieptiș și griji și doruri
Pe-o claviatură spartă.
Mi-amintesc - copilărie,
Truda boilor înjugați,
Setea, foamea și durerea,
Dar și dragostea de frați...
M-aplecam, copil, în coate,
Buchiseam... și-n călimară
Puneam, întru veșnicie,
Suc de lacrimă amară.
Oh, ce viață chinuită!
Rădăcinile înfipte
Între piatră și bordură,
Azi au început să doară
De aducerile-aminte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci și scorțișoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...
Toamnă cu gutuie la fereastră
Și copaci împodobiți cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Și ne cheamă albe flori de mirt.
Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un eșafod de viespar acoperă cerul, ciorchini de stele evadează din noapte, în ochiul meu înnorat, un pâlc de copaci defilează fugar printre gene...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața... Sfârșit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanța ei roșiatică.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna poem diamant
Toamna
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat și ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Și nu mai știu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul iernii
Tremură în ramuri frunza...
Sufletul se risipește,
Plâng copaci.
Căutați lumina vieții,
Primavara rătăcită,
Ori un vraci!
S-a ascuns în noi lumina,
Noaptea-n unghiuri încolțește,
Oameni buni,
Trec secundele în timpuri
Și flămânde de iubire
Nasc furtuni.
Plânge clopotul a jale,
În biserici se slujește,
Păsări dorm...
Plâns de stele căzătoare,
Alb pe înghețata zare,
Tainic somn.
Îngeri stele de zăpadă
În tăceri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Spre veșnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...
Îngeri în negru, să ne-nalțe, vin...
Parcă am și uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Așa a fost să fie!
Miroase ceru-a smirnă și a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieții istovit se-apleacă.
Maiieri se înălța spre ceruri parcă.
A milă-și plâng copacul (azi - o umbră)
Și alți copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veșnicii...
Alt drum copacul vieții-și va croi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț la mica publicitate
Am căutat mai ieri într-un ziar,
Să dau și eu anunț publicitar:
"Vând toamnă la un preț avantajos
Cu ploi și frunze, rod și timp geros...
Vând ieftin toamnă cu alai de roade,
Gutui și struguri, nuci și mere coapte
Vând dacă vreți și nuduri pomii goi
De frunzele și roadele din noi...
Vănd ieftin toamnă cu alai de roade...
Dar ți-ai găsit?! Halal publicitate!
Ofer ca bonus cerul plumburiu...
Poate am dat anunțul prea târziu!
Ofer covor de roșu arămiu
Și rozele cu capete plecate
De bruma ce-a căzut într-un târziu,
Fără să știm și noi, așa,-ntr-o noapte...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci, dar cu o relevanță mică.
Glossa copacilor înfloriți
Ne crește primăvara-n suflet
Și primăvară-i pe pământ.
Zbor într-al vânturilor vuiet
Eternul fluture de vânt.
Mi-e brațul ramură de stele.
Pierdut în nopți de diamant,
Copac cu rod de peruzele,
Adeseori m-aplec și ard.
Ne crește primăvara-n suflet.
Copaci de jad, la tâmple goi
Înmuguresc. Suntem un cântec
În rapsodia lor de ploi.
De-acum cerneală de petale
Zidește litera-n cuvânt.
Nici suferința nu mai doare.
Doar fluturi în privire sunt...
Și primăvară-i pe pământ...
Și-n noi, de-acum, e primăvară.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inutilitate
Ce inutilă-i viața,
Deodată-mbătrânești...
Deșertăciuni sunt toate
În sferele lumești!
Zadarnic de n-ai suflet
Și plânsul îți lipsește,
Copacul vieții tale,
Doar rareori rodește...
Cu iernile la tâmple
Treci singur prin pustiu
Și plângi străin în lume,
Dar este prea târziu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuse să plouă... Apoi ploua obsesiv, așa cum nu mai plouase de mult. Se întunecase... În depărtare, pe străzi, felinare cu lumina portocalie se coborau peste chipurile trecătorilor obosiți, alungindu-le umbrele. Vântul spulbera primele lacrimi de chihlimbar ale copacilor goi de lumină.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins și distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de pași despicați de propriul lor trup, în șuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna-n falduri de mătasă
Și-n mătănii de dantele,
A venit la ea acasă,
Printre flori de crizanteme.
Scame plumburii de îngeri,
Sub fanatice blesteme,
În apusuri moi de sângeri,
Vin pe cerul trist, alene...
Din copacii noștri nobili
Pică plâns de catifea,
Dăltuind tăcerea ploii...
Bruma, a căzut și ea.
Peste bănci, peste trotuare,
Frunze arămii de vis
Sunt purtate peste-o mare
De iubiri de neatins...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci de sentimente
Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe dușumeaua irișilor...
Crucea trupului a încărunțit.
Așteptare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de primăvară
Ninge-n noi cu fulgi de stele...
În grădini au nins petale
Din copacii de bezele
Ce, de-un timp, au dat în floare.
Se aud pocnind pe ramuri
Muguri noi... Și-un vânt adie
Mângâindu-ne în taină,
Ca un vers de poezie.
Totu-i cânt, lumină, taină...
Vezi?! Mustim a primăvară!
Cer și ape sunt mai limpezi,
Bun venit, iubită doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om și-un câine vagabond
Un câine vagabond și-un om,
De griji și temeri obosiți,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini și oropsiți...
Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.
Nori cenușii pe frunți de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virusul ignoranței
Smarald și jad...
Lumini strălucind dincolo
De lumea în care
Întunericul doarme închis
Ca o pasăre călătoare.
Virusul ignoranței
A scrijelit pe copaci
Lacrima suferinței.
Am învelit primăvara
În scutecul sufletului
Franjurat de vânturi și ploi.
M-au biciut furtuni și vulcani,
Mi-au aruncat lavă-n privire,
Dar eu, primăvară, am rămas lângă tine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă românilor ce pleacă peste hotare
Pleacă românii, dragi români, din țară,
Plouă din nou... Pleoape de plumb... E toamnă!
Alei pustii și mută deprimare...
Steag de tristețe flutură în zare.
S-au dezbrăcat și pomii dintr-o dată,
Rodesc dureri în suflete de piatră.
Copaci de foc mi-au junghiat lumina,
Căci mi-au tăiat vremelnic rădăcina.
Pleacă românii, dragi români, din țară
Și pita lor, de-acum, e mai amară.
Li-i plânsul grâu și lacrima furtună,
În suflet multă suferință-adună,
Lasă iubiri, părinți, copii, sperând
Că poate-o să-i revadă în curând.
Și timpul lor e clopotul ce bate
Trudind pentru un strop de libertate.
Plouă din nou... Pleoape de plumb... E toamnă...
Cad frunze din copacii de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre copaci, adresa este: