Wallace Stevens despre timp

Sărăcuţa, drăguţa, prostuţa Primăvară, pregătind surpriza ei anuală!

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase peisaje semnificative

I

În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoşului,
Albastre şi albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mişcă în vânt.
Pinul se mişcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.

II

Noaptea are aceeaşi culoare
Ca braţul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O bătrâna creştină foarte elevată

Poezia este suprema ficţiune, madam.
Foloseşti legea morala şi faci din ea o biserică,
Iar din biserică înalţi un paradis plin de nelinişti. Astfel
Conştiinţa este transformată în ornament,
Ca o ceteră goală tânjind după imnuri.
În principal, suntem de acord. Asta-i clar. Dar luaţi
Legea opusă şi faceţi din ea un peristil,
Iar din peristil proiectaţi o operetă
Dincolo de sistemul planetar. Astfel, trivialitatea noastră
Nepurificată de epitaf, indulgentă peste poate,
Este, de asemenea, convertită în ornamente
Răsucite ca nişte saxofoane. Şi ornament pentru ornament,
Madam, noi suntem de unde începem. De aceea,
Permiteţi, vă rog, ca pe scena planetară
Flagelaţii dumneavoastră alienaţi, bine hrăniţi,
Lovindu-şi în timpul paradei burţile pufoase,
Mândri de aceste noi experimentări ale sublimului,
De aceste na şi ia, şi plici ici plici,
Să fie capabili, madam, să fie capabili a lansa din ei
O jovială hărmălaie printre sfere.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezia modernă

Poezia minţii în tentativa de a găsi
Ceea ce este de ajuns; nu este necesar să găsească
Întotdeauna ceea ce caută: scenariul a fost stabilit; se repetă
Doar textul.
Apoi piesa se schimbă
În altceva. Trecutul ei a fost un cadou.

Ea trebuie să trăiască, să se adapteze la limbajul locului.
Trebuie să întâlnească bărbaţii timpului şi să întâlnescă
Femeile timpului. Trebuie să reflecteze asupra războiului
Şi să găsească ceea ce este de ajuns. Trebuie
Să construiască o scenă nouă. Trebuie să urce pe acea scenă
Şi, ca un actor niciodată mulţumit, încet şi meditând,
Să sufle acele cuvinte care în ureche,
În gingaşa ureche a minţii, repetă,
Cu exactitate, ceea ce ea vrea să audă, sunetul
Cărora e ascultat de o audienţă invizibilă,
Nu piesa, ci pe sine însăşi, exprimând
Emoţiile a două persoane în momentul când cele două
Emoţii devin una. Actorul

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui soldat

Viaţa se contractă şi moartea e aproape,
Ca într-o scenă de toamnă.
Soldatul cade.

El nu devine pentru trei zile un personaj,
Nu-şi impune desprinderea,
Nu pretinde niciun fel de pompă.

Moartea e absolută şi lipsită de grandoare,
Ca într-o scenă de toamnă –
Când se opreşte vântul,

Când se opreşte vântul şi, acoperind cerul,
Norii îşi continuă, cu toate acestea, plutirea
Într-o direcţie sau alta.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul îngheţatei

Chemaţi-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, şi-i cereţi-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsaţi damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obişnuite cu uzura; şi lăsaţi băieţii
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsaţi ceea ce este să pună capăt aparenţelor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

Deschideţi scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luaţi
Cearşaful pe care-a brodat cândva nişte porumbei
Şi-ntindeţi-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei ţepene ies în evidenţă, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece şi de tăcută.
Lăsaţi lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleaşi sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoţie, nu sunet;
Şi astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanţe de-albastru,
Este muzică. Reaminteşte acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă şi clară,
Când ea se îmbăia în nemişcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionaţi, pândind-o, simţeau

În esenţa profundă- a fiinţei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălţând fragede osanale.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldat, se poartă un război...

Soldat, se poartă un război între minte
Şi cer, între gândire şi zi, şi noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,

Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârşit.

Şi, totuşi, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul şi stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar

La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârşit. Iar tu te întorci,

Cu şase fleici şi douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păşi în altă cameră... Monsieur şi camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă

I

Satisfacţiile oferite de moliciunea capotului, şi cafeaua băută
Mai târzior, şi portocalele savurate pe scaunul însorit,
Şi cacaduul verde de pe covoraş, şi libertatea –
Amestecate pentru a risipi
Sfânta linişte a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adânceşte printre luminile apelor.
Portocalele aromate şi aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morţilor,
Şerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n aşteptarea trecerii paşilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui şi-al mormântului.

II

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!