Negare
Hei! El este de asemenea orb,
Creatorul zbătându-se pentru ansamblul lui armonios,
Respingând piesele intermediare,
Ororile și prefăcătoriile, și nedreptățile;
Neputinciosul stăpân al tuturor forțelor,
Confuzul idealist copleșit
De-un persistent elan.
De aceea îndurăm vieți scurte,
Simetriile evanescente
Croite de degetele meticulosului olar
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre poezia modernă
Poezia minții în tentativa de a găsi
Ceea ce este de ajuns; nu este necesar să găsească
Întotdeauna ceea ce caută: scenariul a fost stabilit; se repetă
Doar textul.
Apoi piesa se schimbă
În altceva. Trecutul ei a fost un cadou.
Ea trebuie să trăiască, să se adapteze la limbajul locului.
Trebuie să întâlnească bărbații timpului și să întâlnescă
Femeile timpului. Trebuie să reflecteze asupra războiului
Și să găsească ceea ce este de ajuns. Trebuie
Să construiască o scenă nouă. Trebuie să urce pe acea scenă
Și, ca un actor niciodată mulțumit, încet și meditând,
Să sufle acele cuvinte care în ureche,
În gingașa ureche a minții, repetă,
Cu exactitate, ceea ce ea vrea să audă, sunetul
Cărora e ascultat de o audiență invizibilă,
Nu piesa, ci pe sine însăși, exprimând
Emoțiile a două persoane în momentul când cele două
Emoții devin una. Actorul
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu chitara albastră (extras I, VI)
I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.
Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".
Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."
I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,
Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."
VI
O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbați de chitara ta albastră;
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui soldat
Viața se contractă și moartea e aproape,
Ca într-o scenă de toamnă.
Soldatul cade.
El nu devine pentru trei zile un personaj,
Nu-și impune desprinderea,
Nu pretinde niciun fel de pompă.
Moartea e absolută și lipsită de grandoare,
Ca într-o scenă de toamnă
Când se oprește vântul,
Când se oprește vântul și, acoperind cerul,
Norii își continuă, cu toate acestea, plutirea
Într-o direcție sau alta.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul înghețatei
Chemați-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, și-i cereți-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsați damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obișnuite cu uzura; și lăsați băieții
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsați ceea ce este să pună capăt aparențelor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
Deschideți scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luați
Cearșaful pe care-a brodat cândva niște porumbei
Și-ntindeți-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei țepene ies în evidență, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece și de tăcută.
Lăsați lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi clară și fără amintiri
Peisaj fără soldați,
Fără gândurile oamenilor morți,
Așa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri respirând în aerul plin de viață,
Tineri pășind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.
Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoștințe doar despre nimic
Și curge peste noi fără niciun rost,
Ca și cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Și nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu chitara albastră ( extras I, II,III,IV,V,VI)
I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.
Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".
Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."
I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,
Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."
II
Nu vă pot aduce lumea cum o știți, rotundă,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soldat, se poartă un război...
Soldat, se poartă un război între minte
Și cer, între gândire și zi, și noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,
Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârșit.
Și, totuși, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul și stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar
La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârșit. Iar tu te întorci,
Cu șase fleici și douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păși în altă cameră... Monsieur și camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Wallace Stevens despre viață, adresa este: