Citate despre încordare, pagina 3
Când tot ce ți-a oferit viața ai trăit până la paroxism, până la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poți trăi nimic, fiindcă nu mai ai ce. Sentimentul că nu mai poți trăi după astfel de vârtejuri rezultă și din faptul unei consumări pe un plan pur interior.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cânta dintr-un arc
E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse...
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura
Priveam cum cade picătura,
Egal, în măsurat răstimp,
Neîntrecându-și, calm, măsura,
Purtând în jur un fel de nimb.
Aceasta îmi era pedeapsa,
- Ce cruntă, necrezută ură!
- S-aștept mereu să-mi sară capsa
La fiecare picătură.
Dar cum privirea ațintită
Îmi lăcrima de încordare,
Mă transformam în stalactită,
Pietrificată de teroare.
Iar picătura din tavan
Continua să cadă-n van.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea îți închide necesitatea de exteriorizare, exclamațiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poți bănui niciodată cât de mult te poți ascunde în tine și cât de periferic poți trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac te transportă adânc în măduva nervilor întinși la maxim iată nemărginita încordare.
Camelia Oprița în Mă rog soarelui să-mi deschidă porțile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă evenimentul așteptat solicită doar organele de simț și nu motricitatea, pot admite că așteptarea se exprimă printr-un anumit consum motric care creează tensiunea simțurilor și blochează impresiile diferite de cele așteptate; în general, încordarea atenției poate fi considerată ca un proces motric căruia îi corespunde un anumit consum.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna mă duce
Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-
Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vreme ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
-Șerpuitoare formă veșnic vie-
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.
Demult, când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vremea ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
- Șerpuitoare formă veșnic vie
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea puțin
stai cu brațele încordate
în jurul gâtului meu -
e ca în vremurile urcate
pe scară și prin împingere (?!)
până la dumnezeu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- joc
- Jocul este o acțiune sau o activitate efectuată de bunăvoie înlăuntrul anumitor limite stabilite, de timp și de spațiu, și după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăși și fiind însoțită de un sentiment de încordare și de bucurie, și de ideea că "este altfel" decât "viața obișnuită".
definiție celebră de Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am rămas față în față, încordați, cu ochii țintă unul la altul, trași parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele și eu omul. Simțeam că-i e frică de mine și nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mișca, spre a nu rupe un anumit echilibru creat. Ceva obscur, ceva originar ne lega într-o asemenea unitate, încât simțeam că suntem, el câinele și eu omul, fețele unui aceluiași act existențial. Berdiaev are dreptate: omul poate avea relații METAFIZICE cu câinele.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praguri
În susul apei, într-un spasm de os
Și peștii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviți de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează și își iau avânt:
Mai trece-un prag împuținatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.
Ajung câțiva și mor dup-o secundă,
Lăsându-și icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peștișori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,
Sfințind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - și-n răspăr.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al tuturor...
El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare.
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii -
Și-i totuși el, atât de neștirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihnește, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a trăit clipa de care i-a fost teamă și pe care n-a dorit-o niciodată? Clipa aducătoare de dureri, clipa care te va lăsa dezorientat la răspântia drumurilor înspăimântătoarelor iluzii... Dar clipele precedente, cu naivi zdruncinați, încordări sufletești, rebele zvâcniri de inimă, care, după trecerea clipei fatale lasă numai răni în suflet?!
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E așa de greu să urmărești de la zi la zi încordarea progresivă a ostilităților. Te trezești deodată încolțit din toate părțile, fără să știi nici cum, nici când. Mici fapte răzlețe, mici gesturi fără însemnătate, mici amenințări aruncate în vânt. Astăzi o ceartă în tramvai, mâine un articol de gazetă, poimâine un geam spart. Toate par întâmplătoare, fără legătură, pe jumătate glumețe. Într-o bună dimineață, simți că nu mai poți respira. Ce este mai greu de înțeles e că nimeni, absolut nimeni nu are în povestea asta nici o vină.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie pe tocuri e ca o statuie. Tălpile ei par mai mici, iar gambele sunt perfect definite. Picioarele sunt încordate, ferme și lungi.
citat din Keren Rosner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste neîncepută
Sânii tăi ca doi bujori
Albi, ce nici n-au alăptat,
Sânii tăi ca niște nori
Plini, ce încă n-au plouat.
Sânii tăi, ca două stele
Ce mai ard, ce n-au picat
Pradă ațintirii mele,
Pieptului meu încordat...
Acestor două capcane
Însetate și flămânde
Ca două fiare-oceane
De sânii-ți, stele arzânde.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (30 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coșmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul și din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îți cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ți adiere
Și-nveșmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Ești fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.
sonet de Ionuț Popa (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este fapt de experiență că cu cât o personalitate e mai mare, cu atât se deosebește, privită în resorturile ei intime, a fi mai încordată interior.
D.D. Roșca în Existența tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre încordare, adresa este: