Citate despre încordare, pagina 4
Pentru a fi cu adevărat atent trebuie să te pricepi s-o faci. Cel mai adesea, e confundat cu atenția un soi de efort muscular. Dacă li se spune elevilor: "Acum fiți atenți", îi vezi încruntând sprâncenele, ținându-și respirația, încordându-și mușchii. Dacă după două minute îi întrebi la ce sunt atenți, nu știu să răspundă. Au fost atenți la nimic. Nu au fost atenți. Și-au încordat mușchii.
Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit un Bâz când am murit
Am auzit un Bâz când am murit;
Nemișcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.
Ochii strânși au devenit uscați
Și-întregu-mi suflu s-a prăbușit în sine,
Ca pentru un nou început când Regele
Se va înfățișa cu toată gloria, în fine.
Mi-am încordat voința pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva
Și-atunci a intervenit un zbor
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leoaică tânără, iubirea
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat, leoaica, azi, de față.
Și deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Și privirea-n sus țâșni,
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și alunecă-n neștire
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți înțelege niciodată suferința unuia dacă n- ai trăit o vreme cu fața ascunsă în palme, uneori strângând degetele atât de încordat ca să nu mai vorbești cu tine însuți despre singurătate, despre arșița interioară rezultată din procesul izolării tale față de tine însuți.
Singurătatea neagă o parte din tine pentru că acea parte este a pământului. Cealaltă parte este a spiritului și aparține cerescului, parte formată din instanță și neant sau triumful suprem al luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul principal în sufletul fiecărui individ îl ocupă tendința fundamentală a caracterului său, încordarea ce trebuie susținută în lupta pentru existență.
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărat este pentru capul mediocru ceea ce s-a obișnuit să primească ca adevărat, în acest obicei își află îndestularea lui și orice noutate îi apare ca un dușman la liniștii lui sufletești. Împotrivit la orice nouă încordare a inteligenței, nedeprins și nevolnic la munca intelectuală de a supune unei perpetue examinări fundamentul părerilor sale, el își are cercul inteligenței închis, se opune noului adevăr și, făcând aceasta, crede chiar că are în sine o mișcare în folosul inteligenței, pe când de fapt, nu are decât acea rezistență a inerției care stăpânește elementele intelectuale, ca și pe cele fizice.
citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leoaică tânără, iubirea
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat, leoaica, azi, de față.
Și deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Și privirea-n sus țâșni,
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și alunecă-n neștire
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tot ce ți-a oferit viața ai trăit până la paroxism, până la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poți trăi nimc fiindcă nu mai ai ce. Chiar dacă n-ai străbătut în toate direcțiile acestei trăiri este suficient să le fi dus la limită pe principalele. Și când simți că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul că nu mai poți trăi după astfel de vârtejuri rezultă și din faptul unei consumări pe un plan interior. Flăcările vieții ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieși.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moralul soldatului rus nu e întemeiat, așa cum e curajul popoarelor din sud, pe un entuziasm care se aprinde și se stinge repede; soldatul rus se înflăcărează și se demoralizează greu. El n-are nevoie de efecte, de strigăte războinice, de cântece și tobe; dimpotrivă, are nevoie de liniște și de lipsa oricărei încordări. La un adevărat soldat rus n-o să vedeți niciodată îngâmfare, bravadă, dorința de a se năuci, de a se îmbăta de succes în timpul primejdiei, ci dimpotrivă, modestie, simplitate și o facultate de a vedea în primejdie altceva decât un pericol pur și simplu. Acestea sunt trăsăturile distinctive ale caracterului lui.
Lev Tolstoi în Tăierea pădurii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.
Camelia Oprița în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbarul
E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.
Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii
M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:
Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele!
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiție
Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.
Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Crește considerabil încordarea
Internațională.
Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva
În pupilele sale
Pitia, cea care știe să-ți spună dinainte
Toată istoria
Fără punctuație?
Îmi vine să plâng
Când mă gândesc că eu
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea arabă s-au produs schimbări radicale, în ultimii ani, în ceea ce privește felul de a judeca lucrurile. Astăzi este acceptat faptul că Israelul constituie o realitate și că trebuie să se ajungă la o înțelegere corespunzătoare cu el. Deci, fantezia și romantismul din trecut au dispărut în mare măsură în ce privește problemele legate de Israel. Mai toate țările arabe au înțeles că trebuie să se preocupe mai mult de dezvoltarea lor economică și socială, să-și asigure independența. Ei înțeleg acum bine că războiul și menținerea încordării în Orientul Mijlociu sunt în detrimentul lor din toate punctele de vedere, după cum sunt, de altfel, și pentru Israel.
Nicolae Ceaușescu în Dialogul româno - american: N. Ceaușescu - Henry Kissinger, Secretar de Stat al SUA, Vizita în București a Delegației de Stat SUA (3 noiembrie 1974)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-asemeni
Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni și tu, dragă dăciță
Simțiri îmi clocești pe o peniță...
Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni și tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!
Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esențe cerșind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf și ndesat!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mi-ai simțit tăria în negații? Nu te-a cutremurat încordarea din încheieturile ființei? Nu te-au ars rănile mele de mi-ai prevestit sfârșitul? Oare n-ai știut că prin tine am fost tare, că tu mi-ai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi șoptești de despărțiri, când m-am legat prin tăriile tale de aparențele firii? Nu ți-am cerut îndurare, ci forță în blestem și fulgere în deznădejde. Și nu m-ai învățat tu ca disprețul meu să aibă întinderea iubirii? Dispreț din depărtări este legea ta, singurătate, disprețul culmilor, al culmilor ridicate de iubirea ta. Căci o lume trebuie să fi clădit cu iubirea, ca să poți privi de sus spre ea.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lucrătorul
Te irosești în încordări de arc
lângă roțile mari de oțel.
Strivești între degete sânii materiei.
Iți sunt de păcură mânile și afumate în zorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
pentru tine mașinile cântă
mai frumos decât privighetorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
tu știi că frumoase sunt
numai lucrurile ieșite din puteri omenești.
Tu știi că nici o stea
n-a fost făcută de mâna ta,
și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți,
nici o stea nu-i frumoasă.
Din fântâni sfredelite-n osia planetei
iți scoți gălețile de foc.
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
dar o lumină alunecă
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scăpat de încordare și tot mai sigur de fata care constituia sursa fericirii sale, sărutul s-a întețit, devenind chiar pătimaș. Buzele lui Satuko se abandonaseră total buzelor lui.
Yukio Mishima în Zăpada de primăvară
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocostârcul se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși cată la cumplitul dușman. În spaima ei îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și, împreună cu balta, pe ea. Își așteaptă sfârșitul. Cocostârcul o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul, pășește disprețuitor și trece măreț, mai departe.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet comico-tragic II
perechea-ți de mamele compensează
absența de talent și-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veșnic salivează
golești luceferi de metamorfoze
și cei mai slabi de duh te-ovaționează
dar plecăciuni către un colț de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordați să le ascută
și vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoțând scântei din palmă
dar numai noaptea se așterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă
sonet de Ionuț Popa (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre încordare, adresa este: