Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Stea albastră
Stea albastră, stea albastră, care-mi luminai din cer,
Strălucirea ta măiastră de ce nu-mi mai e străjer?
Rătăcit îmi este drumul, iară pasul mi-e sfios,
Nu-i mai simt vieții parfumul, nu mai știu zâmbi voios.
Faptul că-mi ești lipsă mie ( și mereu în gând mi-o spun )
Este că spre veșnicie luminezi alt om mai bun?
De-i așa, nu-i să mă mire, n-am umbrit deloc frumos,
Că am păcătoasă fire, nu mi-s tare de folos,
Însă, poate-o stea mai mică, bulgăre de meteor,
Nu ar vrea, la o adică, a-mi fi călăuzitor?
Mă prăval în întuneric,, iarăși cad și mă ridic ;
E blestemul luciferic peste sufletul meu mic?
Poate-o fi, după dreptate, dar tot stau și mă socot,
De mi-ar lumina în noapte, să mă schimb încă mai pot!
Voi sluji mereu iubirii, cum de mult ai așteptat,
Dă-mi lumina nemuririi, cea ca aurul curat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume-a iubirii
Mai lasă tristețea-ntr-o parte și vină
Când toată iubirea mea ție se-nchină,
Aleargă la mine să-ți tremure nurii
Pierzându-ți din tălpile goale condurii!
Învârți tacticoasă pe deget o ață,
În minte buluc ți-e de gânduri în ceață
Și plouă și-i soare, și-i zi și e noapte
Și-n tine e raiul și-n rai sunt de toate
Și țârâie greieri și cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aștern să viseze...
Și luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră și azi la un soare de casă.
O mie de drumuri la sfat în răscruce
De pașii nostalgici ar vrea să apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ți-am pus flori pe cărare!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, un peron, o vară...
Miezul unei nopți de vară,
Luna tristă dup-un nor ;
Un peron pustiu de gară
Plimbă pași fierbinți, de dor.
Zboar-un liliac - fantomă,
Latr-un câine de pripas ;
Un bețiv ieșit din comă
Soarbe-un rest de rom rămas...
Tăvălug de gânduri sumbre
Despre ziua ce-a trecut ;
Împrejur, furișe umbre
Întregesc tabloul slut.
Ochi aprinși, cârpiți de lacrimi
Mai păstrează chipul ei -
Cea mai dulce dintre patimi
Și mai dragi dintre femei...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Șezu toamna costelivă
Și pe câmpuri și prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veșminte ca o divă.
Nepișcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare
Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninț-a troiene.
Gâfâind suflarea-i rece,
Înghețată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tușind de să se înece.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul ticăie ușor
Se întunecă văzduhul,
Nori de praf se urcă-n cer ;
Nu-i esență de crepuscul
Când din juru-ți toate pier.
Nu e zi, nu e nici noapte,
Nici vreun vag iz de mister,
Nu bat în timpane șoapte,
Lumea nu e-n șantier.
Timpul s-a topit pe dată,
Spațiul nu e infinit,
Din înalt, încet se-arată
Un alai desăvârșit
Ce coboarâ ca o boare
De divin strălucitor
- fără a purta odoare -
Proslăvesc pe Domnul lor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De necaz
Nu mai arde felinarul sufocat de fumul gros;
Pe pereți nici măcar varul nu sclipește prea fălos...
Pâcla nopții se așează, șed și eu îngândurat;
Doar un greiere cutează a cânta destrăbălat.
Mărul falnic din ogradă, printre ramuri las-un pic
Luna să se întrevadă suind greu peste colnic.
A intrat iar, fiecare, la dormit și la visat,
Somnul meu mai greu apare, că de vis m-am săturat.
Numai mintea-mi ticluiește câte sunt și câte nu-s,
Plosca gâtul își lungește cu un dram de viață-n plus,
De cu seară burdușită cu nectarul de butuc ;
Îi prind gâtu-ntr-o cllipită, nu aștept să mă usuc.
Ce-ți e și cu viața asta ce nu crapă de necaz...
Bând un gât, șezând de-a coasta, îmi dau lacrimi pe obraz:
Sărăcia-i o povară și cu ea nu mă împac,
Dar iubirea, bunăoară, de ce nu-mi e dată leac?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încropescu
Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o țâțână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!
Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.
Hotărât de-a-ncălecatul,
Șuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porții îi dădea târcoale.
- Aburca-m-aș eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un semn
La un semn deschisa-i calea
Sa m-apropii iar de ea;
Lung e dealul, scurta valea,
Ca nu pentru mult ma vrea...
Oare sunt un kamikaze
Ori vreun soi de masochist,
Sa-mi aleg cu grija fraze
Pentru a fi iarasi trist?!
Ma-nteleg, imi dau crezare
Ca iubesc la infinit...
Daca ea iubire n-are
Sunt esecului sortit.
Eu mai sper si sper intruna
Ca mai vine vremea mea,
Dar in noapte numai luna
Mangaierea sa mi-o dea?!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e, oare, poezia?
Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți să le afli singur, nici o-ntreagă națiune.
În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.
Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.
Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maritală
Dragostea te cheamă tupilată-n zâmbet,
Șoapte dulci ca mierea cată al tău suflet...
Apari diafană, pășind pe suspine,
Lunecând agale; privești lung la mine,
Rouă picurândă din suave pleoape...
Îți însemn c-un deget să îmi vii aproape.
O taină adâncă tinde a se naște,..
Inima îmi strigă: vreau a o cunoaște!
Fața ta rotundă, rumenă, senină,
Cu ochi mari, albaștri, izvorând lumină,
Saltă către mine, plină de candoare.
Ți-aș săruta gura- fragedă savoare...
Ești mirată foarte, încrunți din sprâncene;
Ridici brusc din umeri, dar îi lași alene.
Faci doi pași timidă, apoi te oprești;
Privești într-o parte și te mai gândești.
Trupul feciorelnic ți se înfioară;
Te uiți iar la mine, parcă într-o doară...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În preajma ta
Când va fi dimineață iar
Și rouă grea s-a așeza,
Iar inima-ți va bate rar,
O să m-ascund în preajma ta.
Când ziua va porni la drum
Și multe-n calea ta vor sta,
Cu inima făcută scrum
Voi fi ascuns în preajma ta.
Când seara tainic s-ar ivi
Și luna blând a lumina,
Eu nicidecum n-oi zăbovi
Să mă ascund în preajma ta.
În noaptea lungă fără vis
Când gândul rău te-ar căuta,
Deși mi-e -poate- interzis,
Mă ascund iar în preajma ta.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (18 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai iubito-n Carul Mare
Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.
Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.
Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare
Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre noapte, adresa este: