Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
SE ZICE CĂ ATUNCI CÂND VEZI CĂZÂND O STEA, UN PĂMÂNTEAN SE STINGE
Se zice că atunci când vezi căzând o stea, un pământean se stinge
Și niciodată nu vei ști când oarecine la mormânt îl plânge,
Tu, treci atât de gânditor pe sub luminile din-nalta boltă
Uitând să-ți cauți steaua ta pe cer, căci teama inima ți-o strânge.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nopții
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolții-nchisă geană.
Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.
Trece Luna alungată
Peste-a munților sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...
Misterioasă-ntunecată...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ierbii
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină,
Nu mai vrei să fii brumată
De toamna rece și meschină.
În nopțile cu lună plină
Parfumate flori te-mbată,
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină.
În zorii zilei tulburată
De prima rază de lumină,
Tu rămâi îngândurată,
Firu-ți plânge și suspină
Iarbă verde-nrourată.
rondel de Ioan Friciu (23 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel tricolor
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.
El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.
Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele
De pe steagul țării mele.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânturi
Vălătuci de nori plutesc
Alungați de vânturi reci,
Nordice furtuni pornesc
Turbion cu cu frunze seci;
Urcă-n valuri în văzduh
Rugile la Sfântul Duh
Iarna aspră o-mblânzesc,
Luminează și-ncălzesc;
Este tot ce îmi doresc!
Iarba moare sub zăpadă,
E-nghețată de urgie,
Retezată-i ca de spadă;
Naște-un vifor în câmpie,
Iară-i ziua-ntunecată,
Iarăși vine noaptea-ndată...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăție
Răcoarea toamnei e simțită
Ogoarele-și prezintă rodul,
Agoniseala umple podul,
De lipsuri vatra e ferită;
E mult de lucru în grădină,
La mine munca nu-i străină,
E câte-o dată zi lumină.
Trec care pline cu bucate
Oprind la porți pe înserate,
Aduc acasă sfinte roade,
Mai vin și peștii în năvoade,
Nuci tari și merele cerate;
Emană valul de arome
Ieșit din fructe policrome.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul eroilor
Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse,
Ce luminează viețile lor stinse,
Rugi înalță-n orșice moment.
N-a fost un singur contingent
Jertfit pe câmpurile-ntinse...
Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse.
Soții și mame sunt cuprinse
În profundul sentiment
De doruri grele și tristețe,
Ce le stă săpat adânc pe fețe...
Le-au ridicat un monument.
rondel de Ioan Friciu (22 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...
Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...
Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de ianuarie
Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.
Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...
Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,
Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.
sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.
Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tenebră și lumină
De rele s-a cutremurat pământul,
Ranchiuna, lăcomia-s la putere...
În cele două vaste emisfere
Tot răul și-a impus guvernământul.
Va reuși în timp a lumii vrere
Să-și facă auzit discret cuvântul
Ajuns la Domnul nostru sfântul,
Să ne trimită strop de mângâiere?
Lăsându-se telurica tăcere,
Se iscă din tenebră o lumină
A vieții ce speranța noastr-o cere
Și credem cu ardoare c-o să vină.
Cum veșnicie pare așteptarea,
Un pumn căuș seca-va toată marea!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet Pascal
Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Și heruvimi în alb coboară-n cete.
E sărbătoare și-n cripte, la eroi
Comemorați tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.
O rază strălucește, se arată,
Ne crește-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu știrea
Ca s-avem conștiința împăcată
Și să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lemnul cântă
In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc
Cu muncă, cu răbdare și migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid și-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.
Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n țara asta, mare școală
Cu ucenici de spiță mondială
Să țină simfoniilor isonul.
Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simțul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.
Lutierii-s adormiți ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jarul cenușii renaște
Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca ușor la ele.
De-aș ști că va veni cândva sfârșitul
Din lume să dispară toate cele,
Aș pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.
Din al cenuși jar mai pot renaște
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaște.
Din pustiiri El va culege moaște
Însuflețite-n viață cu divinul,
Iar tot ce mișcă luptă cu destinul.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă astrală
Sfântă stea ce strălucești în ceruri
Te rog pios să-mi luminezi cărarea,
Din inimă alungă-mi disperarea,
Nu mă lasa în blestemate cercuri.
Din mine vreau să fugă întristarea
Cântându-mi bucuriile în versuri,
Să-mi scot din gând posibile eresuri
Și limpede să-mi fie cugetarea.
Pe bolta nopții văd atâtea astre,
Străpung cu raze o beznă de catran
Și pier în depărtarile albastre,
Dar iarăși vin în timpuri siderale
Ș-am să mă rog din nou cu pietate
Să triumfeze legile morale.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la început de vară
Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Și nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.
Aștept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum și macul;
Speranța-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.
Visez un lac cu apă cristalină
Și un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-și lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-și drum spre marea cea adâncă.
În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.
sonet de Ioan Friciu din i (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E secetă (pantum)
E secetă pe șesuri, norii fug,
Ogorul sec agonizează
Sub vânt ce pala-și încetează,
Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.
Ogorul sec agonizează,
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,
Pe câmpuri nu mai arde nici un plug,
Țăranul nu se-ngrijorează.
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug
Și tot în jur se luminează,
Țăranul nu se-ngrijorează
Că florile din piatră sevă sug.
Și tot în jur se luminează,
În genunchi, eu rugile îndrug,
Că florile din piatră sevă sug
Și frunza se înviorează.
poezie de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea lui Morfeu
Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.
Morfeu? L-am căutat și prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniții rele
Că uneori așa sunt ale mele
Și nu doresc să fie ne-nțelesuri.
Mă îngrozea oniricul periplu
Ș-am apelat la îngerii albaștri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ș-apoi să zboare liberi către aștri.
Insomnicele nopți să nu mai vină
Să pot dormi și-n raza de lumină!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre lumină, adresa este: