Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Mea culpa
Habar nu am ce este poezia,
N-am știință despre ea, scriu cum "îmi vine",
N-am scheme fixe de numărătoare,
De număr de silabe sau de rime.
Poate sunt "decretată" diletantă,
De critici fini, sobri, pretențioși,
Pedanți, perdanți, cocoloșiți de soartă,
Ce dau, "la greu", în poeți inimoși.
Dar eu îmi văd cu drag de tot ce simt,
Nu știu să scriu sonet sau acrostih
Și nu pot să fiu falsă, să vă mint,
Și îmi pun sufletul în orice stih.
Știu că există rime-ncrucișate,
Împerecheate-n vers alb, dubios.
Eu vreau să scriu în rime-mbrățișate
Doar de IUBIRE, prinsă-n vers frumos...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă de dor
Dă-mi, Doamne,-un stilou, să scriu pe un nor,
cu litere mari, cât îmi e de dor
de-al Nouălea Cer, rămas neatins
de-un ochi muritor, de viață închis...
Chiar dacă am vrea să nu ne-ntristăm,
o facem, crezând că ne bucurăm
de ce-i trecător și neînsemnat...
De ce, ce ne place-nseamnă păcat?!
O grea bâjbâială ăst' Dar, numit viață!
În timpu-i ce trece, ne sapă pe față
dureri și tristeți și zgârie-obrazul
cu șanțuri adânci, să-ngroape necazul.
De haz de necaz, rău m-am săturat,
pe oamenii răi, chiar m-am supărat!
E-un pic cam târziu s-am grijă de mine,
da-i bine și-acum! Să văd cât mă ține!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Listă de 8 martie
Femeia șnur, femeia "puișor",
femeia mamă sau femeia dor,
bunică, străbunică sau soție,
femeia exilată-n abație,
femeia căutată-n amintire,
femeia scundă, 'naltă sau subțire,
femeia blondă, brună sau roșcată,
fata de ieri, săracă sau bogată,
femeia liberă, femeia sclavă,
femeia "gâscă" sau femeia "gravă",
femeia harnică și-ambițioasă,
grasă, frumoasă și tot timpu-acasă,
femeia rece sau femeia tandră,
femeia hâdă sau femeia cadră,
femeia rea, femeia de femeie,
vreți sau nu vreți, dețin a vieții cheie!
Femei banale sau interesante,
ispititoare, sexy boom, șarmante,
femei superbe sau femei urâte,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovată de iubire
Am căutat în astă lume,
O mângâiere... un alint...
Și nu am găsit decât fiere
Și-atunci, degrabă am fugit.
Fugind de mine și de viață,
Plângând în hohot, nevăzut,
În gânduri, pân'spre dimineață,
Te-aș fi aflat... dar n-am mai vrut.
Am dăruit în risipire
Preaplinul inimii curat...
Dar când simțeam doar amăgire,
Grăbeam să-l știu iar ferecat.
Când, toamna, mă trezii iar plânsă
De goana fără de sfârșit,
Când inima îmi părea stinsă,
Te auzii, în clar-șoptit...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Mă doare, dulce, Dorul cuibărit
în sufletu-mi, de viață ostenit...
Durerea lui mă mângâie duios,
ca pe-un copil, de mamă adormit...
Cobor în mine, s-aflu cu uimire,
ce șoaptă către tine m-a mânat,
când, negândind decât la mărginire,
nu mai visam nimic, cu-adevărat.
Acuma știu prea bine din ce zbor
mi te-amintesc, când plâng, privind... un nor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Mi-e sete de noi, mi-e foame de tine!
În ziua ce vine privesc înapoi
și caut cărarea pe care-ai venit,
când mi-ai dăruit și cerul, și marea...
O mie de vieți vom fi împreună,
cu inima bună gustând dimineți,
goli-vom în noapte pahare de dor,
vor crește sub nor buchete de șoapte.
În mijloc de vis, nectar de săruturi,
pe aripi de fluturi din Raiul promis,
topind curcubeie, ne-adună în NOI...
azi suntem în DOI... și simt că-s Femeie...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n stoc
Am adunat din vieți întregi,
IUBIRE-n vise netrăite
Și-acum, tu sufletu-mi dezlegi
În vers de șoapte, viu grăite.
Un zâmbet ca raza de Soare,
Ce mângâie plecarea Lunii,
Ne șterge lacrimile-amare,
Plânse din adâncimea runii.
Din întunericul uitării,
Tu m-ai furat și-ai îndrăznit
Să mă iubești... cum valul mării,
Sărută țărm, în asfințit...
Stoc infinit de prea IUBIRE,
Avem în clipa inimii...
Ne vom lăsa dulcea simțire
Să ardă-n miezul patimii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun venit!
Din linii de timp de lumină,
Încep să croiesc un zig-zag,
C-o foarfecă mică și fină,
Să-ți fac scară, Omule drag!
Coboară din ceruri înalte
Pe ea, în IUBIREA ce-ți port,
În miezul poveștii din carte,
Ca nava-ancorată în port!
Din vieți de trecut, paralele,
Renaștem din pietre-adormite,
Îți dau o coroană de stele,
Că Rege îmi ești, tu, IUBITE!
Și-o mantie de curcubeie,
Țesută-n ani mulți, cu IUBIRE,
Brodată cu dor de Femeie,
Cu lacrimi uscate-n privire...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereușită
Planând între cer și Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
și cad, obosit...
Neliniști se-opresc și adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.
Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...
Aleg neființa, știind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viața mea...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știrile TV
Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupți și haina roasă,
bou strigându-și foamea-n muget,
soba-i rece, viața trece,
apa-ngheață-n dimineață,
plânge-n noapte-o mogâldeață,
taică-su-i beat și petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nțărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși iubirea
În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
și ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...
În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-așez printre visele noi,
în șoapte de-ADOR și în tandre priviri.
În vii sentimente, comori risipesc,
redând viață lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îți scriu TE IUBESC!
Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinți,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-același mister,
suntem mistuiți de aceleași dorinți...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unul în doi
O fi și mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiți, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii își vorbesc și inimile cântă.
Pe rând, ne-am rătăcit de viață, la răscruci...
Sleiți și însetați, căutam ape dulci,
mergeam înfometați pe-o singură cărare
și ne-am recunoscut în răsărit de Soare.
Ne-am amintit de toți, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Și, brusc am înțeles că, părăsind mulțimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulciorul
Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă țăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfințit de metanii.
În lut mângâiat sunt șoapte trecute
din vieți socotite în zile și ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet și bani.
Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălțuite cu grijă și drag,
să țin-apa rece în zile aprinse
și... când obosesc de tristețe, se sparg...
Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-și scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, își află fericirea...
Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înțelepciunea vieții
sub ochii ce-i închide, neamintindu-și vina
că nu se mai trezește la ora dimineții.
Cu-aceleași vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate și flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat și-o fată...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Cristalin clopoțel,
Din azur de senin,
Sună-n zbor, mângâind,
Ca un glas de copil,
Lut de viață, crăpat
De nimicul uitării,
Mântuit de păcat,
Cu IUBIREA IERTĂRII.
În LUMINĂ scăldat,
Își aduce aminte
Ce Porunci a-ncălcat
Înghețând Dor fierbinte...
Cât de tare-a rănit,
Cât de mult l-a durut
Pe acel ce-a iubit
Și i-a dat tot ce-a vrut.
Amintiri adunate
Azi încep să-l răpună.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
777
Șapte ceruri, șapte vise, șapte zile-ți dăruiesc,
Să-nțelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a șaptea, cei trei șapte norocoși,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coși!
Începi săptămâna bine, luni, la șapte dimineața,
Dacă-nchini de șapte ori apa cu care-ți speli fața.
Și în șapte șoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ți va fi fericită de zâmbești de șapte ori.
Șapte flori de levănțică pune-n ceașca de cafea
Cu șapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie șapte legăminte pe corola unei flori
Și roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!
Șapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheață, șapte zile de ar ninge.
Șapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ți sfințească șapte nopți și să-ți schimbe viața ternă!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingășie
În pic de rouă, dorul ne-a-mbrățișat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Și, prinși în jocul vieții, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiți de vraja din suflet nesfârșit...
Veșmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deșartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet și alt suflet, ar fi-acoperitoare.
Să bem, IUBIREA mea, bobițele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluță de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Și chiar de nu mai plouă,
Ne-or ține-o veșnicie, de sete, -n Infinit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă!
Caută-acum, strigând numele meu!
Caută azi, că ieri, căutam eu!
Caut-oftând, că nu mai poți trăi
Cum nici eu nu mai pot făr-a iubi!
Caută-n stele ce-au pierit demult!
Caută-n mare, 'n veșnicu-i tumult!
Întreabă cerul dacă m-a-nvelit
Cu zi sau noapte, când m-a întâlnit!
Află dacă pământul m-a-ngropat
Sau dacă apa mării m-a-necat,
Pădurea-ntunecat-aprinde-n vis,
În ploaia rece-a toamnei ce m-a stins!
Crestează stânca-n care m-am ascuns
De-atâta dor de tine, cât am strâns!
În gerul iernii, topește zăpezi,
Arzând IUBIRE... și ai să mă vezi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.
Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânși pentru pleoape ce se-nchid când mor.
Copiii de ieri, sorii dimineții,
ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.
Toți venim Lumini, dar în dansul vieții,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârșim urlând.
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre viață, adresa este: