Georgeta Radu despre apă

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ce credeţi? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viaţă,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Şi-a zgâriat anii pe faţă.

Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să îşi pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiştiind să mai glumească.

Ploaia-l opreşte şi-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...

El ploii îi culege flori
Şi le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ritmul toamnei

În ritmul toamnei, trec toţi anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanţe,
Împlinesc vise ce nasc speranţe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie îşi spală tristeţi,
Zâmbind primăverii, în noi dimineţi.
Aflând reînvierea, 'şi păstrează IUBIREA,
Nimic neştergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeţii-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toţi anii mei
Ce-mi numără paşii, mereu, tot mai grei...
Se-aşază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de dor

Dă-mi, Doamne,-un stilou, să scriu pe un nor,
cu litere mari, cât îmi e de dor
de-al Nouălea Cer, rămas neatins
de-un ochi muritor, de viaţă închis...

Chiar dacă am vrea să nu ne-ntristăm,
o facem, crezând că ne bucurăm
de ce-i trecător şi neînsemnat...
De ce, ce ne place-nseamnă păcat?!

O grea bâjbâială ăst' Dar, numit viaţă!
În timpu-i ce trece, ne sapă pe faţă
dureri şi tristeţi şi zgârie-obrazul
cu şanţuri adânci, să-ngroape necazul.

De haz de necaz, rău m-am săturat,
pe oamenii răi, chiar m-am supărat!
E-un pic cam târziu s-am grijă de mine,
da-i bine şi-acum! Să văd cât mă ţine!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte

S-a răcorit prin toamnă şi-ntreg sufletul lumii,
În ploaie, 'şi-aminteşte secretu-nchinăciunii...
Că-n fierbinţeala verii, ne-am rătăcit de noi
Şi am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.

Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
Şi ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă,
Doar ploaia cea curată îl umple şi-apoi, pleacă...

Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi
Şi-n suflet, de-i noroi,
Să îl spălăm în ploi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile TV

Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupţi şi haina roasă,
bou strigându-şi foamea-n muget,
soba-i rece, viaţa trece,
apa-ngheaţă-n dimineaţă,
plânge-n noapte-o mogâldeaţă,
taică-su-i beat şi petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nţărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul în doi

O fi şi mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiţi, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii îşi vorbesc şi inimile cântă.

Pe rând, ne-am rătăcit de viaţă, la răscruci...
Sleiţi şi însetaţi, căutam ape dulci,
mergeam înfometaţi pe-o singură cărare
şi ne-am recunoscut în răsărit de Soare.

Ne-am amintit de toţi, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Şi, brusc am înţeles că, părăsind mulţimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă pentru toţi

La cumpăna cerului
plânge ochiul Domnului,
umple fântâna cu lacrimi,
cin' le bea scapă de patimi.

Multe inimi seci, uscate,
vin acolo pe-nserate.
Beau, dar, rătăcind cărarea,
le cade în suflet sarea
şi-apoi sunt mai însetate,
suduie şi-şi fac păcate,
ridicând spre Dumnezeu
aprigul pumn de ateu.

Inimi seci, nemângâiate,
fără soră, fără frate,
pribegesc în lung şi-n lat,
făcând cu Diavolul pact.

Ochiul lor e plin de ură,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingăşie

În pic de rouă, dorul ne-a-mbrăţişat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Şi, prinşi în jocul vieţii, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiţi de vraja din suflet nesfârşit...

Veşmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deşartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet şi alt suflet, ar fi-acoperitoare.

Să bem, IUBIREA mea, bobiţele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluţă de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Şi chiar de nu mai plouă,
Ne-or ţine-o veşnicie, de sete, -n Infinit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă!

Caută-acum, strigând numele meu!
Caută azi, că ieri, căutam eu!
Caut-oftând, că nu mai poţi trăi
Cum nici eu nu mai pot făr-a iubi!

Caută-n stele ce-au pierit demult!
Caută-n mare, 'n veşnicu-i tumult!
Întreabă cerul dacă m-a-nvelit
Cu zi sau noapte, când m-a întâlnit!

Află dacă pământul m-a-ngropat
Sau dacă apa mării m-a-necat,
Pădurea-ntunecat-aprinde-n vis,
În ploaia rece-a toamnei ce m-a stins!

Crestează stânca-n care m-am ascuns
De-atâta dor de tine, cât am strâns!
În gerul iernii, topeşte zăpezi,
Arzând IUBIRE... şi ai să mă vezi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aştern rânduri,
când te chem în eter,
între apă şi cer
şi te caut în vise
cu zeiţe convinse
de mărunţi muritori
rătăciţi printre nori.

Mă auzi, te trezeşti,
înspre mine porneşti
şi mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorinţă
de-a mai vrea să fii Fiinţă...

Vino să te răsfăţ,
vino să te învăţ
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri blestemate

Se scutură valul, de furii deşarte,
şi Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
priveşte spre Cerul, ce-i mult prea departe...

Sfârşeşte idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-şi afle odihnă,
plângându-şi iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.

Îşi sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer şi-n linişti de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.

Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-şi Soare şi Lună, şi Marea şi Cerul-
cu dor şi Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la ne-lume adunate şi înapoi nelumii date

încolţirea gleznelor pe sub dealul coastelor,
copitele cailor în capul nebunilor,
călcâiul pantofilor drept în dreptul vintrelor,
mucegaiul humelor mânjind scobul tălpilor,
minciuna lacrimilor în căuşul palmelor,
viermuiala şerpilor în somnul lianelor,
pizmuirea florilor din ochii îngerilor,
urmarea cărărilor din orbul găinilor,
spargerea clepsidrelor spre sfârşirea zilelor,
trosnetul genunchilor în lemnul atelelor,
durerea junghiurilor în hora torturilor,
înfigerea acelor în trupul păpuşilor.

Descântul blestemelor, priceperea babelor,
stingerea cărbunilor în apa castroanelor
-OGLINDA TĂCERILOR spre răul gândului lor-...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale muzicii

Plâng notele pe portativ,
Cheia nu vrea să le deschidă...
Stau precum nisipul captiv,
Ce arde timpu-ntr-o clepsidră.

Se-amestecă, se bulucesc
Ca picăturile de apă,
În partitură se-ntâlnesc
Şi armonia o adapă.

Adună visele din ceruri,
Culeg lumina de la stele,
Le aranjează în acorduri,
Ne mângâie viaţa cu ele.

Tempouri lente sau vioaie
Dictează inimii simţirea
Şi, aşezându-se pe-o foaie,
Îşi află, în sfârşit, menirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuţi închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieţii, când spre alţii, când spre tine,
ochii arşi 'şi-nchid clipirea, de prea multă usturime.

Dinţii lumii nu mai muşcă, strepeziţi de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputinţa de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, şi laşitate
ce sfârşeşte cu un rictus "dulce"... ca de aguride.

Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuţită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colţuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.

Ploi mărunte... dinţii lumii... roata vieţii care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...

sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Adoarme marea, cu-amintirea verii...
Cum măcina, cu pătimaşe valuri,
cochiliile moarte de la maluri,
în fire de nisip, la ceasul serii!...

Ne aşternea potecă Luna plină.
În vis, porneam încet pe luciul apei
să invităm în mijlocul agapei
doar lumea bună din bolta divină.

Cu mantia-i de catifea albastră,
ţintată-n mii de stele nenuntite,
bătrâna noapte, -n cântece şoptite,
ne învelea cu dor IUBIREA noastră.

Cu puf de nori te alintam pe tâmple,
într-un sărut păstrat doar pentru tine
în rit străvechi, prescris de sibiline,
ce se-mplinea fără să se întâmple.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Scrie pe coperta nopţii cu-amintiri din timp uitat,
când, cu florile din strat, îndulceam clipele sorţii
şi cu linişte de stea măcinam grunjii de sare,
crescuţi din lacrimi amare, izvorâte de-o zi grea!
(Dar aveam şi zile bune!)

Spaţiul şi-a umplut căuşul, astăzi dăm peste răscol,
ne-nvârtim în rotocol, lin, cum zboară pescăruşul.
A intrat vremea la apă, nu ajunge nimănui
şi o grij-a orişicui e s-apuce loc de groapă.
(Toţi suntem pământ de flori)

Ne-a bătut în inimi viaţa, tâmplele ne-a văruit,
puterile ne-a slăbit şi în sânge-a turnat gheaţa.
Condamnaţi, ne-ndreptăm paşii înspre margine de drum,
totul e umbră şi scrum, anii find ucigaşii.
(Bine c-am trăit şi-atât!)

Martori ai zădărniciei, dintr-un oarecare rol,
rând pe rând devenim sol pe tărâmul Veşniciei.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baliverne

Visul fuge pe furiş şi dispare în lumină,
ascunzându-se-n grădină, printre frunze de măcriş
A trăit o aventură de SF, în somn de minte,
şi-a scris false jurăminte pe-o banchetă, -ntr-o trăsură.

Chinuit de remuşcări, fură unui mac sămânţa,
să îşi adoarmă conştiinţa ce-l ucide cu-ntrebări.
O bea c-un pahar de rouă, să-şi mai spele din păcate,
din panseluţe tărcate îşi face-o pijama nouă.

Cască, mort de oboseală, sâcâit de un bondar
ce zboară pe sub umbrar, căutând agoniseală.
Soarele curtează vara şi-o seduce c-o privire
când, spre seară, -n aţipire, îi mângâie feţişoara.

Trezindu-se odihnit, visu-ar vrea să se distreze
şi în roz să coloreze somnul omului mâhnit.
Îl găseşte pe Moş Ene, adormit lângă o pleoapă,
ia cinci picături de apă şi îl stropeşte pe gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Poezie" în canoane contemporane

Îmi epilez cuvintele de frumos
pentru a nu deranja importanţa de a fi prost
a faunei saloanelor urâtului
care are impresia că e...
(habar n-am ce, în afară de ceea ce e)
în grobianismu-i deşănţat
ridicat la rang de moda zilei
să nu-i tulbur autoadmiraţia
cu circuit închis
născută din stimă de sine excerbată
fără acoperire
şi cosmetizată cu disperare
cu praf de apă
pulverizat de ceaţa minţii
şi sărăcia duhului
în dobândirea precarităţii
dubioşeniei hrănite constant
cu inconştienţa
inexistenţei paroxistice
care zace stivuită în baloţi

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mucenicie

Mamă, dor de tine strâng de când m-ai adus pe lume,
îl pun la păstrare-n gând, el l-aşază în albume,
îţi văd trupul cum se frânge în a vieţii cingătoare,
spre sfârşit, sufletul ţipă de prea mult dor care doare.

Ne-ai născut, ne-ai legănat, ne-ai pus lumea la picioare,
niciodată nu te-ai plâns şi-ai dat zilelor culoare.
Cu mirosul de lavandă îţi adormeai oboseala,
mulţumind Cerului, seara, pentru toată-agoniseala.

Te trezeai prima în zori, şi munceai cu bucurie,
şi ne-mbrăţişai pe toţi cu privirea-ţi azurie.
Ai fost înger întrupat care a uitat de sine,
dăruind neîncetat, de noi ascunzând suspine.

Pe băncuţa de sub nuc, odihneai primele cute
şi cu paşii tăi curaţi călcai peste visuri mute.
Îmi păreai nemuritoare cu-al tău zâmbet de lumină,
glasul tău povestea viaţa, ca o apă cristalină.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!