Te-am ales
Erai pe undeva... și eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...
În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.
În adieri de vânt, mereu te căutam
Și din adânc de timp, IUBIRE-ți trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu ești lângă mine.
Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în așternut și răvășește-mi patul!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu!
Nu plânge, chiar de-ai învățat cum să trăiești cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai știut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când știi că-ți va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoți cu neiubirea! Iubește, că-n iubire crezi!
Nu-ți interzice fericirea, acum, când știi s-o prețuiești!
Nu te-nsoți la drum cu-oricine, chiar dacă simți că singur ești!
Nu mai hrăni dorul de-o viață, când simți că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!
Nu te-ntreba de ce ești singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îți cruța mărinimia, când întâlnești suflet rănit!
Nu creiona necunoscuți, că poate iese schița falsă!
Nu dușmăni, că te-otrăvești... și mori... și nimănui nu-i pasă!
Nu te întoarce-n amintiri ce au mușcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ți căuta vinovăție, că-ntreaga viață ai iubit!
Nu-ți cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limacși
Melci "hazoși" și băloși, cârcotași, unsuroși,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
și-arată pupila, 'i-orbește lumina,
se târăsc, și urăsc, și se umflă, și cresc...
Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
și-s storciți rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se ițesc din boscheți și, crezând că-s isteți,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.
Se sfădesc, trăncănesc, răgușesc, amuțesc
și așteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.
Melci scabroși, cheliosi, niște libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacși de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fițoși, lunecoși, foaaarte simandicoși...
... și atat de-ofticoși!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi e tot una
Ce prind în ochi n-ascund sub pleoape,
că vreau să nu orbesc de tot
în valuri de lumini mioape
născute-n lipsă de noroc.
Nu mai clipesc să nu întunec
bucăți de cer salvate-n timp,
în gheața inimii alunec,
cu pași nu știu să mă mai plimb.
Frânturi de suflet, muribunde,
de-o ectoplasmă-s înghițite.
În țipăt mut se sting oriunde
și fără lacrimi sunt jelite.
Lumina suflă-n întuneric
cu flacără de lumânare,
Inima mea, pe post de sfeșnic,
ascute drumul către Soare.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dovadă că Raiul există
Iubesc o fetiță cu ochii albaștri,
mă doare privirea lor tristă...
Curați, argintii, căutând înspre aștri,
dovadă că Raiul există!
Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simțind că ne știm dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!
Din Soare Răsare, Lumina mă-nvață
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în față,
dovadă că Raiul există!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Și-ntoarcere, nu-mi mai doresc.
Îi văd pe mama și pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Și cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.
Merg să colind nițel prin crâng.
Mă prinde ploaia... și îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculță prin băltoace.
Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-și scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, își află fericirea...
Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înțelepciunea vieții
sub ochii ce-i închide, neamintindu-și vina
că nu se mai trezește la ora dimineții.
Cu-aceleași vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate și flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat și-o fată...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe-n clepsidră
Clepsidra mea, primită la botez,
Are în ea bobițe dulci de CREZ,
Ce strălucesc, scăldate în Lumină
De fiecare zi briliantină...
Am încercat să număr pe-nserat
Câte bobițe mai am de sperat...
Clepsidra am scăpat... s-a spart pe loc,
Împrăștiind... mii cioburi de noroc.
Orbecăind, le-am adunat cu greu.
Se ascunseseră-n sufletul meu.
Fugiseră-n afara timpului,
S-aștepte-n noapte, trenul visului...
Nu știu dac-am pierdut vreunul, dar...
Clepsidra s-o lipesc ar fi-n zadar!
Le port în suflet până la sfârșit,
Să-mi lumineze calea-n INFINIT...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii
Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăț și eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost și cine sunt...
Da, ați ghicit, cuvântul e IUBIREA!
IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieți,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfață-n blânde dimineți,
Și știu că-ntotdeauna te-am dorit!
Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposești, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieții care stă la pândă.
Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Și-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai e dor?
Spune, îți mai e dor de mine,
de ochi albaștri și cuminți,
de șoaptele-mi dulci și fierbinți?
Mă mai aștepți în prag la tine?
Știi tu ce mult ai răscolit
liniștea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?
Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezești din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
și să alungi tot ce-am urât.
Zâmbesc și știu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i târziu
Nu-i târziu și nici devreme
pentru dorurile noastre,
așternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!
Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfiorați de uimire,
în lumina unui zâmbet!
Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
amețiți de vraja serii!
Nu-i târziu, la porți de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale muzicii
Plâng notele pe portativ,
Cheia nu vrea să le deschidă...
Stau precum nisipul captiv,
Ce arde timpu-ntr-o clepsidră.
Se-amestecă, se bulucesc
Ca picăturile de apă,
În partitură se-ntâlnesc
Și armonia o adapă.
Adună visele din ceruri,
Culeg lumina de la stele,
Le aranjează în acorduri,
Ne mângâie viața cu ele.
Tempouri lente sau vioaie
Dictează inimii simțirea
Și, așezându-se pe-o foaie,
Își află, în sfârșit, menirea.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Un păpușar rănit intra în viața mea
Și îmi dădea un rol, în ațe mă-nnoda.
Își lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.
Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În ațe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorțeală rece sudoarea-i îngheța,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.
Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopți de catifea.
Cu ațele-mi zdrobise voința și puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-și toate cele, își făcu inventarul
Și dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconsiderare
În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.
Dimineața, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agățase
în... parfumul unei flori!
Se zbătuse, disperată,
să își tragă piciorușul,
dându-și seama, de îndată,
că nu-i mai ieșea urcușul.
N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis viu
Era pustiu... și rece... și noian
de gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colț de lume,
simțindu-mi neputința pierdută în neant...
C-o lacrimă fierbinte, căzută fără greș,
când Soarele se-alintă domol, în asfințit,
în inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia șoptit.
Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
să-mi mângâie Lumina ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
și-n mariajul mistic, cu el în zbor ne lua.
Ce dulce amețeală! Ce contopire sfântă,
când, fără de atingeri, privindu-ne pierduți,
aflarăm ce-i IUBIREA și, fără de osândă,
în mistuiri de flăcări, trecurăm peste punți.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis viu
Era pustiu... și rece... și noian
De gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colț de lume,
Simțindu-mi neputința, pierdută în neant...
Cu-o lacrimă fierbinte, căzută fără greș,
Când Soarele se-alintă domol, în asfințit,
În inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
Trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia șoptit.
Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
Să-mi mângâie Lumina, ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
Și-n mariajul mistic, cu el, în zbor ne lua.
Ce dulce amețeală! Ce contopire sfântă!
Când, fără de atingeri, privindu-ne, pierduți,
Aflarăm ce-i IUBIREA și, fără de osândă,
În mistuiri de flăcări, trecurăm peste punți.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre lumină, adresa este: