Nopțile lungi mângâiau adesea gândurile făurite tardiv, în amurgul rătăcirilor firești. Sufletul îmi sângera dorință și nebunie. Erau zâmbete care străluceau pe cer, dar nici o boare de vânt nu-mi mângâia visele cu atingerea ta. Mi-era dor să te strâng în brațe și să-i zâmbesc fericirii prin ochii tăi frumoși.
Andreea Palasescu (21 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, desfată-mi zorii și visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simțurile cu șoapte și sărută fruntea dimineților blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaț...
Andreea Palasescu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprinde-mă și respiră cu mine. Ce vrei tu! Moarte, hrană de gând și extaz. Ca și cum în deșertul singurătății plouă cu noi pe altă planetă. Când închid ochii mi-e dor de tine.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi curge prin pori dominația ta. Închid ochii să-ți simt gustul, prelung, intens, meritat. Diferit de străinii care amestecă zorii proaspeți cu întunericul veșted. Mestecă asfințit în gurile mari și cerșesc viață. Ce umbre!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
Te iubesc
Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopții murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greșeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrățișare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie și nu mai pot să zbor.
Iubesc fără-nțeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii și-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci și moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbești
Și te întreb adesea: Tu, oare mă iubești?
De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.În ochii tăi înfloresc cireșii și lumea plină de chipuri necunoscute se conturează într-un zâmbet duios. Vorbește-mi cu glasul dorului, plin de mister și dorințe necunoscute. Sărută-mă și strecoară în grădina tainelor muguri de speranțe și cunună de flori cu aromă de primăvară. Îmbracă-mi inima cu inima ta!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite să limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul mă va încălța grabnic cu o nouă zi...
Andreea Palasescu (11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergăm adesea pe străzile aglomerate de suflete călătoare. Felinarele îmbrăcate sumar în lumină fadă spulberă abisul umbrelor întunecate, și-n liniștea nopții vibrează ușor zgomotul surd al gândurilor. De pe marginea unui nor, amintirile se topesc și roua dulce-ți picură pe buze șoapte de dor. Mi-e frig și tu îmi ascunzi palmele moi, in buzunarele pline de vise. Mă ridic pe vârfuri și-ți caut privirea. Lumea e nesfârșit de frumoasă prin ochii tăi...
Andreea Palasescu (18 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu în ce chip s-a agățat de fărâma lui de suflet. A mușcat cu patos dintr-o privire și timpul a-nceput să-i curgă suav de sub pleoape, ca o lacrimă de ceară fierbinte, tăinuită în lumina șoaptelor. L-a sărutat ușor pe buze și a închis ochii. Tăcerea avea gust de otravă și nopți lungi, private de zâmbetul blând al zorilor. S-ar fi așezat o clipă în inima aceea străină de amintiri să se odihnească. Vântul îi purta visele din gând în gând, molcom, păstrând vii numai urmele pașilor moi pe nisipul fin.
Andreea Palasescu (20 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori ne pierdem în suflete străine, pentru ca apoi, să ne regăsim în grabă, fără îndoieli sau certitudini, într-o banală contradicție cu rațiunea. Când e pace în suflet și lumină prin ochii iubirii căutăm întuneric, cu dorul mândriei clocotind printre gânduri. Apoi într-o luptă tacită cu propria vină tânjim după armistiții. Într-un fel începusem să iubim măști reușite, purtate cu măiestrie într-o fărâmă de cotidian șters. Imagini care spuneau povești frumoase, dar esența sinelui rămânea moartă, abstractă ca un vid infinit.
Andreea Palasescu (20 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele roșii, flămânde îmi sărutau sufletul gol. Veninul dulce, mistuitor rob al dorințelor arzătoare, picura șoapte într-un pahar de vin. Tălpile goale, pășeau delicat peste umbra păcatelor și pofta adâncă din ochii tăi mistuia răsăritul. Îmi era sete de visele tale și-ți adormeam în gânduri ca să te răpesc. Fiorul timpului, ascuns într-o mângâiere tardivă, picura roua dorințelor peste trupul tău. Ploaia șoaptelor dulci curgea în ropote și-ti cuprindeam cerul într-un suspin. Te iubeam ușor și noaptea ne îmbrățișa cu abisul ei..
Andreea Palasescu (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele roșii, flămânde îmi sărutau sufletul gol. Veninul dulce, mistuitor rob al dorințelor arzătoare, picura șoapte într-un pahar de vin. Tălpile goale, pășeau delicat peste umbra păcatelor și pofta adâncă din ochii tăi mistuia răsăritul. Îmi era sete de visele tale și-ți adormeam în gânduri ca să te răpesc. Fiorul timpului, ascuns într-o mângâiere tardivă, picura roua dorințelor peste trupul tău. Ploaia șoaptelor dulci curgea în ropote și-ti cuprindeam cerul într-un suspin. Te iubeam ușor și noaptea ne îmbrățișa cu abisul ei...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i cu tine? Ori crezi că mi-e sufletul galantar cu ofrande? Să-l bucuri cu miros de toamnă târzie în freamătul clipei, să-l fluieri jovial în liniștea absurdă a gândurilor. Ce vrei să faci? Nu ți-e frică de umbre care sorb asfințitul, de amintiri și de oameni goi de principii, agățați haotic, lacom și perfid cu încrederea oarbă într-o himeră? Nu ți-e frică de aparențe fade care-și spulberă în timp existența, ca un fir subțire de nisip? Le cade vălul minciunii de pe ochii limpezi ai rațiunii și te odihnești odată cu ele în uitare.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am presărat dor necuprins într-un buchet mic de rătăciri. Te-am așteptat și azi să pot privi iar lumea prin ochii tai. Eram doar pulbere de nori pe întinderea infinită a vieții. Și oamenii treceau în grabă, fără să înțeleagă rostul umilei noastre existențe. Unii smulgeau din rădăcină speranțele și umbreau cu tăcerile lor adânci, nemurirea. Erau buni și răi din pricina suferințelor și poate a lipsei de împlinire care le brăzdase cumva sufletul. Voiam sa le fie liniște. Și să-i iubească cineva, pe fiecare dupa rostul său atât cât te iubesc eu...
Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor să-ți respir iubirea, să simt gustul atingerilor tale fierbinți peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruți ușor și trecutul se topește într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simțurile cu șoapte și pielea ta umedă îmi acoperă visele copleșindu-mă tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poți să-mi picuri fericire în sânge, dor și dependență în inima. Ești al meu dintotdeauna. Ești al meu de când nici nu îndrăzneam să visez la tine. Te strâng în brațe, dar nu vreau să adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îți simt lipsa.
Andreea Palasescu (13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stranie senzație îmi hoinărea prin sufletul plăpând... la margini de vis, cu șoaptele așezate grațios pe poante, îmi legănam gândul într-o firimitură de apus. Mă învârteam în cercuri, trasate cu palmele tale grele peste aroma clipelor sorbite cu nesaț, într-un sărut lung. Îmi erai prăpastie, fericire și abis necuprins de suspine. Câte puțin din toate și totul în puținul ce rămăsese din mine. Abia scâncit, sub umbra delicată a norilor, soarele se stingea în jar și scântei de amintire. Cerul îmi era pânză, țesută cu miresme și trecut cuprins într-o primăvară târzie. Totuși ochii tăi străbăteau nevăzutul să mă-ntâlnească.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunare
Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău să plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi să plec departe
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau ușor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfințitul mușca din lumina clipelor cu nesaț, împletind fior și isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de șoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esența într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălța pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând și nemuritor. Urletul tăcerii senine și atât de cuminți prin ascultare și supunere consimțită se izbea frenetic de trecut, asmuțindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării iși purta îmbrățisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoși. Îmi erai început și sfârșit, rugăciune și păcat, viață și moarte adusă de acel dor necuprins.
Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau ușor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfințitul mușca din lumina clipelor cu nesaț, împletind fior și isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de șoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esența într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălța pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând și nemuritor. Urletul tăcerii senine și atât de cuminți prin ascultare și supunere consimțită se izbea frenetic de trecut, asmuțindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării iși purta îmbrățisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoși. Îmi erai început și sfârșit, rugăciune și păcat, viață și moarte adusă de acel dor necuprins.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva
Orologiul bate-n taină, gânduri rătăcesc în noapte,
Albul norilor îmbracă, floarea de salcâm în șoapte
Curg din ochii tai agale, raze de surâs și soare
Trupul îmbrăcat în valuri, vise cu miros de mare.
Îmi lipsești.
Mi-e dor de tine și mi-e dor să mă privesc
În oglina unui suflet unde-n umbră strălucesc
Amintiri și-o nebunie legănată ca un prunc
În adâncul de păcate cu al lor ecou prelung.
Orologiul bate-n taină, timpul îngroapă trecutul
Aripile cern tăcerea, străbătând domol văzduhul.
Doar imaginea iubirii, așezată-n rama veche
Își anină versul cald, ca o șoaptă la ureche.
Somnul poartă umbra mea, dormi ușor pe-o adiere
Iarba crudă-ți udă pielea într-o dulce mângâiere
Roua picură pe buze, vântul prinde-ntr-o șuviță
O atingere firavă, cu miros de lămâiță.
Îmi lipsești.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu (23 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre ochi, adresa este: