Byron despre religie

Nu cred în religia revelată. Nu voi avea nimic de a face cu imortalitatea voastră; suntem destul de nefericiţi în această viaţă şi fără absurditatea de a specula asupra alteia... Baza religiei voastre e nedreptatea; Fiul lui Dumnezeu, cel pur, imaculat, inocent, este sacrificat pentru vinovaţi.

citat celebru din Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper să merit cerul, făcând din pământ un iad.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul câine, în viaţă cel mai credincios prieten. Primul care te întâmpină, cel dintâi care te apară.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta VII

Stăteai ca un copac frumos
Ce peste-un monument îşi lasă,
Foşnind, frunzişul credincios
Pe creanga tare, mlădioasă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri scrise sub un ulm în cimitirul din Harrow

Copac al tinereţii, mângâiat
De adierea unui cer curat,
Vin singur azi la tine, plin de gânduri,
Eu, care-odată, în atâtea rânduri,
Te vizitam cu-atâţia camarazi:
Prin lume duşi, plâng poate şi ei, azi,
Pierdutul rai! Când urc spre vechea-ţi culme,
Eu tot te mai admir, bătrâne ulme,
Sub ale cărui crengi veneam ades
Către-asfinţit, tihnit să meditez.
La fel şi-acum, în umbra ta vin, iată,
Dar vai! lipsit de gândul de-altădată!
Iar ramurile tale gem în vânt
Şi spre trecut mă-mbie, murmurând
C-un neasemuit de dulce glas:
"Ia-ţi, cât mai poţi, un ultim bun rămas!"
(...)

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa

A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ăst din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plânge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!