Byron despre poezie

În poezie nimic nu e mai greu decat începutul – poate doar sfârşitul.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om trebuie să facă pentru omenire mai mult decât să scrie doar versuri.

citat celebru din Byron
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta V

Când norul cel întunecat
Dădu lumina să o zmulgă,
Ea străluci şi mai curat
Şi puse beznele pe fugă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta VIII

Nici tu nici eu nu vom pieri,
Orice ursită mă aşteaptă –
Iar cerul te va răsplăti,
Căci judecata lui e dreaptă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta VII

Stăteai ca un copac frumos
Ce peste-un monument îşi lasă,
Foşnind, frunzişul credincios
Pe creanga tare, mlădioasă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta X

Iubirea-i trecătoare, dar
A ta în veci nu se va frânge.
Oricât ţi-e sufletul de-amar,
Stă neclintit, chiar dacă plânge.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta XI

Când totu-n jur era pierdut,
Găseam un reazăm doar în tine
Când am trecut prin ce-am trecut,
Pământu-i bun, chiar pentru mine.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta VIII

Sub ploi şi vânturi, cât de iuţi,
Stăteai acolo – şi-ai sta încă,
În ceasul greu să mă săruţi
Ca frunzele-ţi ce ştiu să plângă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta VI

Pesemne că în mine se agită
Dorinţa de sfidare – de cumva
Nu-i deznădejdea rece, zămislită
De prea mult chin. Sau poate-i altceva:
Un aer pur, o climă fericită
(Căci şi acestea ne pot ajuta!)
M-or fi-nvăţat să fiu mai răbdător
Decât cei ce sunt calmi de felul lor.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta IV

A mea-i osânda, cum a mea-i şi vina.
O luptă-i viaţa mea, de la-nceput,
Din ziua când, o dată cu lumina,
Primit-am soarta, ce m-a abătut
Pe căi greşite. Nu cunosc hodina
În lupta asta. Deseori am vrut
Să-mi spulber lutul, dar acum aş vrea
Să văd ce se mai poate întâmpla.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta II

De lume, m-aş lipsi, de mi-ar fi dată
Cealaltă fericire, dar tu ai
Şi alte legături, fireşti. Ciudată
E soarta fratelui tău vitreg, vai!
Ca a bunicului, dar răsturnată –
Şi nu o pot schimba, nici să mă tai:
Pe mare, nu-şi putea găsi odihna, el;
Eu, pe uscat, n-o pot găsi, la fel!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta I

O, soră, dulce soră! Nu e nume
Decât al tău mai scump şi mai curat!
Sunt între noi munţi, mări, o-ntreagă lume,
Dar dorul meu se vrea îngemănat
Cu-al tău, nu lacrimile-ţi vrea, anume.
Oriunde-aş fi, ţi-e chipul neschimbat.
Mi-e scris să umblu-n lume, dar destinul
Mi-e să-mi doresc în preajma ta căminul.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe

Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupţi pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma şi Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!

A-i face un bine-omenirii e ţelul
Suprem, şi nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalţă-i deci sus libertăţii drapelul
Şi-n ştreang de nu mori, vei fi uns cavaler!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta III

Iar dacă furtunoasa moştenire
S-o port pe-alte stihii am fost sortit,
Mi-am primit partea de nenorocire
De stâncile lumeşti când m-am izbit –
Dar vina e a mea! Acoperire
În paradoxuri, nu mi-a trebuit:
Mi-am fost eu însumi iscusit cârmaci
Al propriei năpaste, ce să-i faci?!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru muzică

Nu pot să-ţi spun numele: prea e legat
De chinuri, şi sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.

Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanţ ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărţindu-ne, iar ne unim.

A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, şi uită-ţi iubirea,
Dar inima mea, ţi-e dată pe veci,
Doar tu o poţi frânge, din preajmă-mi de pleci.

Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufaşi, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!