Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre durere

Singuratatea este o condiție care nu mai poate fi eliminată din viață; în ea se reflectă tristețe și durere, tăcere și rugăciune, așteptare și speranță. Singuratatea interioară și durerea sunt cele două aspecte care se manifestă în oameni ca o experiență radicală...

în Iertările, o temporalitate a vieții (8 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.

în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.

în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se impune cu multă stăruință să pătrunzi în filele îngălbenite ale cărților, astăzi când societatea noastră furibundă aleargă spre a se alimenta cu amintiri despre viitor în care să nu mai fie nevoie de celelalte din trecut. Să nu mai fie nevoie de trecut e ca și cum ai fi aer, aerul capătă înfățișarea milei și a durerii, constatând că n-ai fost decât un spațiu nevăzut în cele patru vânturi ale pământului sau deșărtăciune solitară în văzul străinilor.

în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât.

în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.

Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Camelia Oprița@durere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre durere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!