Camelia Opriţa despre jocuri

Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

Mă joc cu alţi copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilăreşti.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Şi vor fi fără sfârşit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile îşi lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer, nu pentru că Dumnezeu a văzut în el fiinţa măreaţă şi biruitoare asupra răului, ci pentru că sufletul lui este posibil să fie un component major al energiei universului.

Camelia Opriţa în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer (27 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţa artificială, indiferent de puterea sa, se poate extinde doar pe orizontală, nu va putea încerca niciodata saltul vertical al creaţiei. Omul are nevoie de himere pentru a se pierde în epoca sa complicată construită pe infantilism şi jocuri video care îl vor însoţi, în cea mai mare parte a vieţii, de la leagăn până la mormânt.

Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul de a putea continua jocurile din copilărie până la moarte prin intermediul poeziilor şi poveştilor pentru copii pe care le scot dintr-o veche călimară.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară
Adăugat de Maria Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţilor le este dat să rămână în miezul triumfului chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri: în faţa suferinţei sunt numai fiinţă până la nefiinţă. În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui care se ridică şi tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat al luminii pentru a favoriza altă viaţă.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti din Călimară

În belşugul de lumină,

Rândunel şi rândunica

Făcu o rochiţă fină

Împreună cu furnica.

*

Cătălina lor cea creaţă

Are o hăinuţă care

E cârpită cu o zdreanţă

Dintr-un bulgăraş de soare.

*

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei furnici cu pălării

Roua toată risipind
În tufiş de levănţică
Pisicuţa noastră mică,
Are blană de argint.

Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ţine-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.

Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus şi umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.

Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Şi ne facem de ocară.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că o persoană care s-a îmbogăţit prin acte de conduită ilegală, nu este niciodată mulţumită de avuţia sa, oricât de bogată ar fi. Dimpotrivă, caută noi oportunităţi pentru a-şi spori abundenţa; Căsătoria devine un nou instrument pentru propriile sale scopuri.
Este propus ca ginere tuturor fetelor bogate trimiţând peţitori în toate colţurile ţării şi se căsătoreşte numai când găseşte o zestre care-i place, fără să-i pese câtuşi de puţin că tânăra de care îşi leagă soarta este chipeşă, blândă, cu bune maniere sau o bucată de pânză cu care orice bărbat se poate juca.

Camelia Opriţa în Poştaşul păpuşilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dănuţ – Copilaşul Hărnicuţ -

Ascultaţi
Şi vă minunaţi!

Într-o carte mititică,
Hărnicuţ ca o furnică,
A fost odată şi mai este
Un copil ca în poveste.

E-ncântat şi nu mă mir,
Că pe rafturi are-n şir
Multe cărţi nemuritoare:
Cine i le dete oare?...

Cărţile, auzi poveste,
Au şi uşi au şi ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de ştiut!

Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munţi şi văi,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Scăpărici şi Licurici, Literatură pentru cei mici (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţilor noştri – între esenţial şi etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucereşte cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieţii
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinţilor noştri care mor puţin câte puţin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburaţi în ei,
obsedaţi de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconştienţă dulce.
Au învăţat că dintr-o mare suferinţă se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viaţă,
deşi sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniştea metafizică
şi un timp se lasă dominaţi
de aceeaşi adâncire între esenţial şi etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!