Aducere aminte
S-a răcorit prin toamnă și-ntreg sufletul lumii,
În ploaie, 'și-amintește secretu-nchinăciunii...
Că-n fierbințeala verii, ne-am rătăcit de noi
Și am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.
Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
Și ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă,
Doar ploaia cea curată îl umple și-apoi, pleacă...
Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi
Și-n suflet, de-i noroi,
Să îl spălăm în ploi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ales
Erai pe undeva... și eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...
În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.
În adieri de vânt, mereu te căutam
Și din adânc de timp, IUBIRE-ți trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu ești lângă mine.
Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în așternut și răvășește-mi patul!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Și-ntoarcere, nu-mi mai doresc.
Îi văd pe mama și pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Și cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.
Merg să colind nițel prin crâng.
Mă prinde ploaia... și îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculță prin băltoace.
Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta simt
Dezbraci ploile de lacrimi
și mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...
Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul și puterea!
Mă simt vie doar când îți simt
mângâierea.
Din căușul mâinii tale,
savurez nectarul vieții,
când mă mângâi, în secunda
dimineții.
Porți în tine frumusețe,
cât și ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Și-oi fi, pe veci,
a ta femeie!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pro iubire
Bob de soare, bob de vis,
Du-mă și-azi în Paradis,
Să culeg a lui IUBIRE,
Să mă-mbrac în fericire!
Bob de rouă-n fapt de Lună,
Prinde-mi șoaptele-n cunună
Și ia-mi drumul din picioare,
Du-i-le-n cupă de floare
Răsădită-n bucurie,
În grădină azurie,
Udată cu lacrimi dulci...
Să le duci, până te culci!
Să le pui sub căpătâi,
Că e IUBITUL dintâi!
El e tot ce am visat,
Ne iubim făr' de păcat.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Iubire
Ce credeți? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viață,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Și-a zgâriat anii pe față.
Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să își pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiștiind să mai glumească.
Ploaia-l oprește și-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...
El ploii îi culege flori
Și le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limacși
Melci "hazoși" și băloși, cârcotași, unsuroși,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
și-arată pupila, 'i-orbește lumina,
se târăsc, și urăsc, și se umflă, și cresc...
Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
și-s storciți rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se ițesc din boscheți și, crezând că-s isteți,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.
Se sfădesc, trăncănesc, răgușesc, amuțesc
și așteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.
Melci scabroși, cheliosi, niște libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacși de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fițoși, lunecoși, foaaarte simandicoși...
... și atat de-ofticoși!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diphylleia grayi
Floare de gheață, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârșit, din prea triste IUBIRI,
Și-nchide privirea, plângând amintiri?!
Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios și cuminte,
Privește spre el și când e fericit
Și nu îl blesteamă când e necăjit.
Scrie-i tu, floare, cu gheața topită
De raza de ploaie ce ți-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îți cer!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereușită
Planând între cer și Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
și cad, obosit...
Neliniști se-opresc și adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.
Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...
Aleg neființa, știind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viața mea...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmuri de gând
Pe lacrimi de durere am așternut uitarea
și am ales iertarea ca strop de mângâiere.
Cerneala dintre nouri era zaharisită
de-o aprigă ursită ce-mi tot fura cadouri.
În clocotele mării golit-am călimara
la ora-n care ploaia stingea amarul sării.
Cerneala îndulcise un val de risipire,
cu resturi de IUBIRE și picături de vise.
Nisipuri sărutate de tălpile grăbite
să fugă-n noi ispite se macină-ncruntate,
cu amintiri de perle-ngropate în adâncuri,
-frânturi din alte timpuri, ce strălucesc sub stele-.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!
Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...
Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.
În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiți, să plutim printre nori...
Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihnește-te-n val, dormi cu valul în gând!...
În treziri, fericiți, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingășie
În pic de rouă, dorul ne-a-mbrățișat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Și, prinși în jocul vieții, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiți de vraja din suflet nesfârșit...
Veșmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deșartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet și alt suflet, ar fi-acoperitoare.
Să bem, IUBIREA mea, bobițele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluță de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Și chiar de nu mai plouă,
Ne-or ține-o veșnicie, de sete, -n Infinit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă!
Caută-acum, strigând numele meu!
Caută azi, că ieri, căutam eu!
Caut-oftând, că nu mai poți trăi
Cum nici eu nu mai pot făr-a iubi!
Caută-n stele ce-au pierit demult!
Caută-n mare, 'n veșnicu-i tumult!
Întreabă cerul dacă m-a-nvelit
Cu zi sau noapte, când m-a întâlnit!
Află dacă pământul m-a-ngropat
Sau dacă apa mării m-a-necat,
Pădurea-ntunecat-aprinde-n vis,
În ploaia rece-a toamnei ce m-a stins!
Crestează stânca-n care m-am ascuns
De-atâta dor de tine, cât am strâns!
În gerul iernii, topește zăpezi,
Arzând IUBIRE... și ai să mă vezi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.
Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânși pentru pleoape ce se-nchid când mor.
Copiii de ieri, sorii dimineții,
ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.
Toți venim Lumini, dar în dansul vieții,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârșim urlând.
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și lumea
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.
Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".
Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi!
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Noi știm ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple Infinitul de fiori!
Cu fluturi ne întrecem în finețea
simțirii ne-ntinate de lumesc,
când ne-amintim năvalnic tinerețea
ce ne-a păstrat în suflet TE IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A zecea parte
A zecea parte din copilărie
Mă mângâie c-un pic de nostalgie,
Alungă griji, dureri și întristări,
Cu-amintiri dragi, întoarse din uitări.
Din visuri și dorințe-nșir-o salbă,
Pe-un fraged suflet ca firul de iarbă.
Un pui de om, plecat în Cer de dor,
Mă-ntoarce din trecut în viitor.
Prin verde grâu crescut din spic de ploaie,
Aleargă printre razele de soare,
Cu ochi de albăstrele-nrourate
Spală un mal de timp plin de păcate.
Ajung arsă de dor în zi de toamnă,
Aflând într-un târziu ce viața-nseamnă.
Pe perne reci, pline cu fulgi de nea,
Îmi odihnesc în iarnă dragostea.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuți închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieții, când spre alții, când spre tine,
ochii arși 'și-nchid clipirea, de prea multă usturime.
Dinții lumii nu mai mușcă, strepeziți de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputința de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, și lașitate
ce sfârșește cu un rictus "dulce"... ca de aguride.
Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuțită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colțuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.
Ploi mărunte... dinții lumii... roata vieții care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...
sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre ploaie, adresa este: