Valeriu Barbu despre ploaie

între perdele

de ce vorbiţi în şoaptă
când plouă
de ce tăceţi când ninge
iar spre nouă dimineaţa
vă acoperă curajul înaintea soarelui
şi ţipaţi
ca şi cum ar fi cineva
de partea voastră aici…?!

aş vorbi, aş face ca voi, dar
cui ar da socoteală
risipa

poate ar fi mai bine să nu sperii
clipa de lumină
zăpada mea vine deja
albăstruie şi obosită
iar stropii de ploaie ştiu
totul despre mine,
atunci, mai bine-i să tac

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

…norului meu preferat

plouă –
şireturi
sus, norul s-a descheiat la tenişi
«umblă cu grijă, să nu te-mpiedici…
mai încolo, vei da de un ghem auriu
şi nu se ştie…»

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri

tot ce memoria sfinţeşte
obiecte, imagini, vibraţii
eul pictat undeva în urmă evaporat
degetul (profeţie?!) a unui copil grav
în «mime» totuşi lucindu-i ochii
bucle, panglici, flori presate şi urmele
pe hârtie ca nişte desene «criptate»
tot ce memoria sfinţeşte
ecouri
efectul nu mai este acelaşi, acum
craniul mi-e din tablă zincată
ba chiar întreg trupul
plouă şi
aud ropotul la fel
ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă
.......................................
deschizând ochii
ditamai soare în culmea amiezii
înăuntrul meu
ploua

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

şaptesprezece silabe

urmă pe zăpadă
raza în amurg
îi învaţă taina

*
pânza vântului taie
lumina
umbra-mi se apleacă

*
ţiuit lin
prelung, împinge muntele nu
şi umbra-i

*
clopot ars-întâiul
aud ecoul
sau sunet

*

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu e contemplare

plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui…
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
şi inima ta flămândă mai crede…
te zgâieşti la rotundul lunii şi
nu chemi actul contemplare
este aceeaşi lună pe care o rugai
lipindu-ţi nasul de geam să nu plece
până te faci mare

arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ţinând
foaia pe genunchi
vântul va şti unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn – undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda ploii

cât de puternic eşti!
(şi fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muţi de colo-colo
inutil nişte munţi
cu puterea credinţei)

cât de iubit eşti!
(şi uitat
în vreme cât scuturi nişte file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
şi invers)

cât de bun eşti!
(şi nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât îşi pierd din ecou
şi opusul firii nu-ţi pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alţii)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt junghiul între coastele mele

voi nu vedeţi cum stropii de ploaie sunt coloraţi diferit
nici a(i)uriul din visuri treze înnodate la colţuri
voi n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de coca-cola şi
să găsiţi în ea Brifcor
nu v-aţi deşteptat la şapte dimineaţa direct îmbrăcaţi în pionier, matricola prinsă cu capse, gulerul ridicat şi mânecile suflecate
iar fetele cu sarafanul scurtat prin cordonul prins la mişto
cei care zic despre binele care era pe vremea lui ceauşescu
nostalgiază propria lor cea dintâi tinereţe
eu am ajuns deja la a 13 a, un fel de ecou înfundat de la muzica
unei bătăi cu perne pe ritmuri fox, la căminul studenţesc unde
n-am fost niciodată student, ci doar în vizită, ca şi prin viaţă
voi nu vedeţi cum vata de zahăr se-adună pe degetul arătător
spre Soare norii personalizaţi fugind cu tinereţile noastre-n cârcă
nici n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de gloanţe şi să găsiţi în ea
nasturii care încheie umbra de trup: săruturi intacte, nesăvârşite
sau caramele la 18 lei chilu
cât de frumoase sunt amintirile, chiar şi cele dureroase, voi n-aţi văzut
când nălucile mută viitorul la trecut, când junghiul între coaste tu eşti
când plouă dinspre tine spre cer, spre anii rămaşi nerămaşi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de seducţie

privirea ta
ploaie de vară
zilelor mele aride

sărutul tău
biciuire
porilor mei sclavi ţie

atingerea ta
mă dizolvă
mă vindeca, mă recompune şi apoi iar
mă dematerializeaza

distanţele tale
la mai mult de o respiraţie
infricoşarea ce mă lasă pribeag
intr-un vis ostil

exerciţiul acesta
vrut de seducţie

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

acum NU…

ca şi cum
ai aştepta complimente
pentru că eşti viu, trăieşti –
lipeşti semnul exclamării
în urme cu tălpile…
instinctul comercial asediază
fiindul
iubirea, credinţa, banalul salut

Tăcere – de-aş putea – izolare
într-un sine autosuficient
viaţa ca un strop de ploaie
de-aş putea… O!

Totul este o rană
în ea mă mişc, nu sunt
vindecare

din «a păsa» n-am smuls
sensuri, esenţe, dar

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Grăbit şi Ecoul Răbdare

pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară… şi bizară

Cine eşti tu? Mă întreabă Eu –
«Important» – ecoul ‚Grăbit’
Importanţa cea mai importantă
Cine eşti tu?
ecoul: Cine eşti tu
– aleea 4 piatra 5 stratul 968

lumina absolută este muzică –
auzi? Doar ea este muzică
Cine eşti tu… ecoul ‚Răbdare’
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea – Florin
Arlechina – Arlechin şi
vreau linişte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă ţii un singur grăunte de nisip în ochi
şi te ustură Pământul întreg

dacă un strop de ploaie sfârşeşte în ochiul tău
şi acolo simţi cum încape Oceanul

dacă te cuibăreşti într-un fulg de nea
şi găseşti amintirea şederii tale în pântecele mamii

dacă îndemnul te ajunge doar din gura lupului
şi nu cauţi cheile, cifrul sentimentelor -

înseamnă că eşti
de stirpe dacă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

paparudă

la cât arde
ţara asta, babele
stau încremenite
cu pieptenul oprit
la jumătatea gestului…
din pensie şi-au permis?!
Nu,
l-au moştenit, e din os
din os cândva duios, cândva
brav

Nero multiplicaţi dau
din degete
degetele lor chibrituri
pe scăpăriciul ţării
Dă, Doamne, să plouă
toată campania electorală
să li se ude… intenţiile
de bine!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am înţeles

că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
aşa cum ne şcolise Nichita

să ne învăţăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult

apoi am înţeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută

azi ne-am deşteptat şi simulăm doar
gestul adio
şi ne ţinem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ştergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

copilăria s-a topit în ziua când
mama s-a mutat departe
să-mi facă un ibric de ceai
din stele

tinereţea mi s-a împlinit
când glasul ei a răsucit ecoul ca un cuţit în rana
zisă viaţă
iar zilele mele
amiază amară, doar o promisă proiecţie chemându-mă
... să plec?
- nu plec, stau încâlcit în ore
şi simulez plânsul

un deal
împarte cerului semne
cruci
plouă fierbinte, mama o fi răsturnat ibricul
îi tremură încă mâinile, sărmana...
precum mie aici

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 4

duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinaţii promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri

am şi mai mult senzaţia că sunt
în toate acestea
că nu mă veţi mai găsi niciodată
cel de acum

nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou – ori cutremur

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

ia…

ia priviţi
dansul sălciilor, obraji dogorind –
mâţe pictând acoperişuri şi dând cu lăbuţele
în ghemul acela argintiu
fum şi rugăciuni suind, un fulg –
până şi ploaia încărunţeşte…
un fulg amintind de
întâia cămaşă
ia ascultaţi
doina vântului, şoapta dealului dinspre
mâine
ecoul – şi cum trece un fluture
îl bănui
că el ar fi cântat aşa de apos
mătăsos
aţi auzit vreodată vocea unui flutur bezmetic?
ia atingeţi – întindeţi mâna
unda
respiraţia pământului, arcul
electric la un deget de frunte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire o societate cu răspundere limitată

o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
şi nicio şină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină şi niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenţii de gest şi
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor

bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremităţile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai celui

în oraşul ăsta umblă haotic
ţanţoşe
laţuri, securi, gloanţe
rânjete, ocări, făţarnice amabilităţi
paradele doliului propriei morţi

infinite sacoşe, adesea goale
târâie silnic contururi de oameni
le varsă puhoi în gurile de metrou
un fel de scurgere după o ploaie pestriţă
torenţială

cerul imediat musteşte de rugi betege
întoarse spăşite, neîmplinite
zei confecţionaţi smulg cu forţa ofranda
sângele copiilor încă neiviţi

în aer, la un milimetru de ţărână
acolo unde începe cu adevărat Cerul
se zvârcoleşte iubirea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine

Primul clopot lichid, trezire în trezire
labirintică, esenţă
muza – ea nu există altundeva
mă scarpină în cap, râde, îmi face «v»-uri cu degetele
pe la ceafă şi-mi dă brânci
cu nasul în caiet…
leapădă obişnuinţa limbajul geometric şi iată
«cuvântul» fără de care ar fi abisul
sunt salvat
aceste curcubee dintre noi prieteni dragi
şi ploile recente care
mi-au întors grădinile acasă

schimb registre
poezia mea fragmentaristă ai zice că
sunt incoerent – ia nu mai citiţi o dată
secvenţe, cioburi, imagini suprapuse…
şi inima mea

caietul cu pagina din stânga pe obrazul stâng

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!