lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
.
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
între perdele
de ce vorbiți în șoaptă
când plouă
de ce tăceți când ninge
iar spre nouă dimineața
vă acoperă curajul înaintea soarelui
și țipați
ca și cum ar fi cineva
de partea voastră aici
?!
aș vorbi, aș face ca voi, dar
cui ar da socoteală
risipa
poate ar fi mai bine să nu sperii
clipa de lumină
zăpada mea vine deja
albăstruie și obosită
iar stropii de ploaie știu
totul despre mine,
atunci, mai bine-i să tac
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu-l cunosc, dar aș vrea
pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva
erau inscripționate semne
lumina cobora căutându-mi fruntea și nu știu
dacă eu creșteam sau
lumânarea scăzând ardea semnele până ce
deveneam egali
în punctul acesta am înțeles zilele mele
caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt
tălpile, pământul răsturnat din care
vor crește ierbi noi, semne
în număr de nouă cuvinte am descris viața mea
mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei
iubire, adevăr, menire
triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile
mișcarea
ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe
o altă zi
mă va speria precis un cer prea senin
un pământ prea gol, niciun drum trasat iată
un toiag crește alb
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
rugăciune împletită cu un manifest
Mărie sfântă aleasă mamă Iisusului nostru
lacrima ta
nu-i mai este de ajuns lumii
are imperioasă nevoie de cine știe câte
minuni
Iartă-ne iuțeala gestului, sângelui, trufiei
amintește-I Fiului vremea
când era om și a gustat durerea, moartea
și a văzut neliniștea păcătuirii oamenilor
aruncă peste capetele noastre vălul de lumină, de iertare
să nu fim dați
pieirii, sfântă mamă Amin
Să sărbătorim Măriile noastre rugându-ne celei Unice
ne pare departe?
departe ca și speranța!
Să ocrotim copiii lumii înfometați, bolnavi, muribunzi
o zecime
din cât cheltuim pe spectacolul planetar
«atât de vital»: fotbalul, moda, cinema, concerte
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea unei lacrimi (experimente)
tăvălită-n sare privirea mușcă un colț
de nor, lumina crește, se cristalizează
un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă și gata
roua pe obraji!
aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
și aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos n-avea colțuri
rotundul ei, inele rotund amețitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătățesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea
detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare
am înțeles
de mi-aș pierde văzul, pipăind o lacrimă aș ști că
nașterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neașteptată, compasiune
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
toate acestea într-un flash
tare aș vrea să știu cu ce viteză trece
viața prin mine astăzi!
cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!
Arme și scuturi au toți și
ce apăra sau râvni cu ele însă puțini
refuză vanității traiectorii!
libertatea nu-i măsură tălpii undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morții
câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și
experiențele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care unește
umbra cu trupul iată
la urmă, la urmă de tot
și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș
știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul lucrurilor
cuțitul chimic scrijelea în țărână chip,
iminentă nașterea mea
uriașule în halat alb, cândva,
îți voi da înapoi, la fund, palma asta
să știi...
ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ținea discursuri:
"dacă există vreo țintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."
lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup
vântul, cheamă lucrurile,
așterne nume sub ele... "e bine așa!"..
acum, însemnele de aur
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare nimănui
aș fi început cu
dragă Moș Crăciun dar
auzi tu
de juma de veac
an de an
mi-ai demonstrat prea multe
când eram mic
la mine venea doar Moș Gerilă
fiindcă tu
te duceai numai la copiii secretarilor de partid
deși eu pe tine te voiam
pentru tine se certau părinții mei
în fiecare decembrie
la ziua de salariu
apoi
după ce ai venit la perechea aia controversată
cu niște kalașnikov-uri - eu eram deja sărit de 22 de ani
mă așteptam ca măcar începând din acel an
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poezia
o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi
aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare
să-ți treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele
aceasta-i Poezia
* dacă mă căutați, aici sunt, sub scoarța ei
ea fiind mai sus, la înălțimea frunții voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate cu păianjen și cor
mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită
un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul
înăuntrul meu săli pustii, părăsite
nu-i țipenie de... ba
uite
într-al cincilea colț al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină și
cade
galbenul colii absoarbe...
pășesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada voalului căzut (sau catehism eretic)
careva a spart geamul
la barul de noapte
un fluture, probabil același
emigrat aici pe buza Fecioarei din piatră
din colțul străzii
orbul, prosternat, îi aprinde o lumânare
tot oarbă, ce știe el!...
o lasă la picioarele Fecioarei -
dorința tainică i se împlinise chiar înainte de rostire
în sinele luminos
duhul fetei ucise
în barul altei nopți, demult
abia acum ieși prin spărtură -
voalul ei franjuri atinse răcoros lumânarea
și umbra fluturelui
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am o luat de jos o piatră
m-am dus direct la oglindă și am zis:
"cine se știe fără de păcat
să arunce întâiul"
puzderie de raze pe la geamuri
târau oglinda mea în sus
sau jos totuna
puzderie de alter ego în mine picau în genunchi
răpuși de plinul clipei și de Lumină
doar eu
semeț tot arătam piatra strânsă în mână
până la sângerare
până ce un străin îmi arătă cu blândețe cine
e piatra
/
cum mă recunoscuse? doar eram îmbrăcat
de oraș!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vitralii promise
ferestre curate înseamnă uneori pură
singurã tate
mă uit de vreun ceas
la o fotografie este ca o fereastră
pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipești de fapt, nici eu aici
nu te enervezi ca mine acum
vai cât de singuri mai suntem
O, cum vom face noi
curând
ample, vii și luminoase vitralii
ascunzând toate fotografiile
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga pe loc
am câțiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns și pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopților fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
și ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!
o dâră subțire de lumină se furișează
fuge din nimicul de aici
afară
se pierde-n marele ocean de lumină
acum ai înțeles
de ce nu are nicio treabă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bigbang personal și indivizibil
acum
este minutul acela
al aparențelor, până și
libertatea capătă țarcul ei
ceea ce ar însemna că
singura certitudine-i iubirea
acum este minutul celălalt,
al începutului, până și
libertatea se angajează
ceea ce ar însemna că
destinul cu determinare
mă predă în gestiune iubirii
iată cum se naște o explozie
imensitatea
dintr-un trup plăpând, asediat
din toate părțile de lumină
nu-mi mai servește la nimic
orologiul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis - I
mi-a luat mâna purtând-o
să-i ating rotundul pântecului
vedeam
prin buricele degetelor
rotind ca în aer o monedă
mare, roșie
în chip de făt
am tras cu spaimă mâna
a repetat gestul cu blândețe
de data asta am văzut
un schelet chircit
ca în mormintele egiptene
din el răzbăteau aburi aurii
și lumină subțire
.........
m-am trezit
cu degetele amorțite
strângeam o iconiță, muchiile ramei
înfipte în podul palmei
îmi părea că sunt
deasupra așternutului levitând
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
încape
răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult
de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare
răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc
impulsuri aproximative
o așez înapoi în cutia ei
acum
încape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
visul
mi-e jilavă fruntea, prea uscată pleoapa
pieptul scânteind, dar de gheață talpa
mâna amorțită, cuib uitat de stele
limba ține-n frâuri vânturi vineți, grele
ochiul în adâncuri, făină și comoară
burta lăstărește viță neagră, amară
gleznele-ndoite lumânări trunchiate
vrerile și glasuri toate-ngenunchiate
sori palizi, dâre moi aștern în cale
dincolo de cerul veșmântat de zale
cu o lance din lumină albă sidefie
în slavă trecea Domnul prin împărăție
mă amestec urmei sângerii, țărânii
căreia-i eram fiii și-ntru tot stăpânii
până suflul nou se-nalță și va recompune
perspectiva vieții altei lumi mai bune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aft
ajungem să nu ne mai spunem nimic
urechile sunt primele care au cedat
atrofiindu-se
insinuăm auzul și
nici măcar vocea interioară
nu le mai străpunge
gurile noastre iminent
vor fi un contur desenat
precum genele fetelor, unghiile false...
întreaga noastră alcătuire va sfârși
călcată-n picioare
strivită de propria-i umbră
umbrele noastre apoi
se vor sugruma unele pe altele până ce
ultimul strop de lumină care le proiectează
va parcurge drumul înapoi cu repeziciune spre
vârsta 10 la puterea -43
până atunci
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre lumină, adresa este: