Georgeta Radu despre flori

De dragoste

În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare şi să gust din veşnicie...

Îmi aştern în ochi tăcere şi din cer imi fac şiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.

Fiori dulci de vară coaptă şi de Soare, şi de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta şoaptă.

Ne-aşezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Şi dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.

Închid pleoapele-n simţire şi mă odihnesc regeşte
Când IUBIREA mi-aminteşte ce înseamnă nemurire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine-n poezie!

Curg emoţiile-n vers, pe o coală de hârtie...
Lasă vânarea de vânt, hai cu mine-n poezie,
să îţi cresc aripi de Înger, să te-nvăţ zborul uitat!
Dintre sufletele triste, numai tu eşti invitat.

Clipa mea de fericire o împart cu tine-acum.
Nu vreau să ne treacă viaţa, fără gust, nici orişicum!
Crede-mă, din când în când, e mai bine printre stele!
Vino-n fantezia mea, intră-n visurile mele!

Cu cerneală de IUBIRE îţi scriu gânduri şi fiori,
când "înnebunesc salcâmii", ne-nvelim cu dor şi flori.
Ne vom odihni de lume şi de zbuciumu-i etern
şi promit că-n vraja nopţii poezie-am să-ţi aştern!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit.

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie de primăvară

Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău şi mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăştie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...

Fac curat în casa noastră şi vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o ţin în poală, îi cânt toată dragostea
şi ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri şi mii de draci.

În linişte, împăcată, beau un ceai de levănţică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfaţă,
îmi şterg lacrimi, uit coşmaruri...
Bună dimineaţa, viaţă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis

Am prins plânsu-n călimară
Şi am scris cu el, o vară,
Versuri triste şi umbrite
De trăiri neîmplinite.

Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...

Şi din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearşaf, din fâşii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.

Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Aşa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro iubire

Bob de soare, bob de vis,
Du-mă şi-azi în Paradis,
Să culeg a lui IUBIRE,
Să mă-mbrac în fericire!

Bob de rouă-n fapt de Lună,
Prinde-mi şoaptele-n cunună
Şi ia-mi drumul din picioare,
Du-i-le-n cupă de floare

Răsădită-n bucurie,
În grădină azurie,
Udată cu lacrimi dulci...
Să le duci, până te culci!

Să le pui sub căpătâi,
Că e IUBITUL dintâi!
El e tot ce am visat,
Ne iubim făr' de păcat.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la ne-lume adunate şi înapoi nelumii date

încolţirea gleznelor pe sub dealul coastelor,
copitele cailor în capul nebunilor,
călcâiul pantofilor drept în dreptul vintrelor,
mucegaiul humelor mânjind scobul tălpilor,
minciuna lacrimilor în căuşul palmelor,
viermuiala şerpilor în somnul lianelor,
pizmuirea florilor din ochii îngerilor,
urmarea cărărilor din orbul găinilor,
spargerea clepsidrelor spre sfârşirea zilelor,
trosnetul genunchilor în lemnul atelelor,
durerea junghiurilor în hora torturilor,
înfigerea acelor în trupul păpuşilor.

Descântul blestemelor, priceperea babelor,
stingerea cărbunilor în apa castroanelor
-OGLINDA TĂCERILOR spre răul gândului lor-...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i târziu

Nu-i târziu şi nici devreme
pentru dorurile noastre,
aşternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!

Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfioraţi de uimire,
în lumina unui zâmbet!

Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
ameţiţi de vraja serii!

Nu-i târziu, la porţi de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţăminte

Din sunet de clopot, culeg primăveri,
Prind Lumina-n suflet, să-mi aducă veri,
O primesc în gânduri, să le-nsenineze,
Când flori cheamă fluturi ce vor să danseze.
Cerul mă păzeşte fără să-i plătesc,
Luna îmi zâmbeşte pentru că iubesc,
Soarele m-adoarme în leagăn de raze
Şi topeşte rău-n străluciri topaze.
Tril de ciocârlii muzică să-mi fie,
Mieluţii cruţaţi zburde pe câmpie!
Lacrime de rouă să-mi adape duhul
Ce în alb se-mbracă, străbătând văzduhul!
Mi-amintesc de tine, mi-amintesc de noi...
Stele vom atinge când vom fi iar doi,
Urcând noaptea-n visuri, să căutăm muze,
Având călăuze două buburuze!
Stând la ţărmul mării, în viu Răsărit,
Pun în poezie tot ce am iubit.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exemplu

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăţ să adun miere.
Magnolia-nfloreşte simplu, fără să ceară aprobare,
şi-şi dăruieşte frumuseţea spre tot ce-i mângâiat de Soare.

Când isprăveşte înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete,
se stinge-n verdele de iarbă, înţelegându-şi nemurirea,
îmbrăţişându-şi efemerul care i-a împlinit menirea.

De am pătrunde taina vieţii, n-am mai fi roşi de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseţii, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârşit, să ştim pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţăminte

Din sunet de clopot culeg primăveri,
Prind Lumina-n suflet, să-mi aducă veri,
O primesc în gânduri, să le-nsenineze,
Când flori cheamă fluturi ce vor să danseze.

Cerul mă păzeşte fără să-i plătesc,
Luna îmi zâmbeşte pentru că iubesc,
Soarele m-adoarme în leagăn de raze
Şi topeşte rău-n străluciri topaze.

Tril de ciocârlii muzică să-mi fie,
Mieluţii cruţaţi zburde pe câmpie!
Lacrime de rouă să-mi adape duhul
Ce în alb se-mbracă, străbătând văzduhul.

Mi-amintesc de tine, mi-amintesc de noi...
Stele vom atinge când vom fi iar doi,
Urcând noaptea-n visuri, să căutăm muze,
Având călăuze două buburuze!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic despre iubire

În fiecare floare, în fiecare nor
E-o pată de culoare ce seamănă c-un Dor
Ce iese în cărarea Iubirilor curate
Să-mbie Lumea-ntreagă s-adune nestemate.

Dar mulţi nu iau în seamă şi, neîncrezători,
O iau pe scurtătură şi nu privesc spre nori
Şi calcă, fără milă, pe iarba încolţită,
Gândind că nu o doare... dar mâine-i ofilită...

Sunt cei fără speranţe... ei nu au îndrăznit
Să afle cât de bine ar fi, de-ar fi iubit.
Se-aruncă-n Valea Morţii, cu inima pustie,
Şi plâng, lipsiţi, amarnic, de orice bucurie...

Că numai cei ce-ascultă de-al Dorului îndemn
Plutesc în Bucuria ce-i scoate din Infern,
Lăsând să intre-n Suflet o magică trăire,
Ce-o prindem în cuvinte şi o numim... IUBIRE...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exemplu

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăţ să adun miere.
Magnolia-nfloreşte simplu, fără să ceară aprobare,
şi-şi dăruieşte frumuseţea spre tot ce-i mângâiat de Soare.

Când isprăveşte înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete...
Se stinge-n verdele de iarbă, înţelegându-şi nemurirea,
îmbrăţişându-şi efemerul care i-a împlinit menirea.

De am pătrunde taina vieţii, n-am mai fi roşi de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseţii, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârşit, să ştim pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vrăjitoare

Ţi-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi laşi pe toţi să vadă
Că singură-ţi stârneşti furtuni?!

Urând în lume ce-i frumos,
Îţi înfigi colţii în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Şi se deschide precum floarea.

C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieţii,
Când otrăveşti ape curate
În ne-nceputul dimineţii.

De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ţi este rânduită
Şi-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza

Degerată, dar lucidă, rătăcită sub o nucă,
buburuza se gândeşte cât de mult poate să ducă.
Are-o singură rochiţă şi-i desculţă-ntreaga-i viaţă.
Nu se-ngraşă, nu slăbeşte... e tot timpul dodoloaţă.

Deşi-i rudă cu albina, nu cunoaşte gustul mierii.
Mănâncă doar păduchei de când dau în floare merii.
Toată vara are grijă nimeni să nu se deoache,
aşezându-se pe-orice e privit de-o bazaoache.

A jucat roluri, o droaie, angajată de poeţii
ce nu-i dau nicio simbrie, ştiindu-i duhul blândeţii.
Face artă pentru artă, dăruindu-şi frumuseţea.
Lumea-ntreagă o adoră, simţindu-i delicateţea.

Nu-i decât o gândăcică! O cheamă şi mămăruţă.
Hărnicuţă, iubitoare şi atâta de drăguţă...
Degerată, tot socoate, dar face planuri în van!
Habar n-are, sărăcuţa, că trăieşte doar... un an!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconsiderare

În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.

Dimineaţa, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agăţase
în... parfumul unei flori!

Se zbătuse, disperată,
să îşi tragă picioruşul,
dându-şi seama, de îndată,
că nu-i mai ieşea urcuşul.

N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Mi-e-atât de dor de draga mea bunică,
de lampa ei de gaz, ce înteţea
mirosul florilor de levănţică,
din caierul de lână, când torcea!...

Pâinici cocea pe plită, iarna toată,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mâncat vreodată,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.

Bunica îşi punea arnici în ac
şi începea să coas-o ie nouă
din marchizetul alb, păstrat în sac,
ţesut de ea, în dimineţi cu rouă.

Şi gândurile-i toate se-ntreceau
cu vântul ce bătea a viscolire,
când fulgi de nea Pământul îmbrăcau
şi geru-ncremenea întreaga fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!