Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Nu mai e timp
Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.
Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...
Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!
Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe ametaforică
Auzi, fa, Marițo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa' să se-ngroape.
Noroc c-am troița lu' Gogu, aproape!
Știi, colo, 'n grădină, unde-a crescut pirul.
Am ciment și var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
și azi nu putui să leg nici la vie.
Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ștevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău nădușesc, mă seac-o ureche
și am o durere și-un of în adââânc!...
Auzi, fa, Marițo, ne știm de copile!
Tu știi că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
și-n fiece an sărăcia-mi sporea?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum
Cu fiecare zi mă-ndrăgostesc mai tare,
chiar dacă doru-i greu și inima mă doare,
chiar dacă-mbătrânesc și lutul se dărâmă,
privesc la steaua mea, cu Dragostea, de mână.
Ce dacă visul nostru e amânat de timp?
Noi doi sorbim nectarul IUBIRII, în Olimp,
ne dăruim, flămânzi, în foșnet de Lumină,
sărut, în Răsărit, când sufletul se-nchină.
Tăcerile socot și împart Nemurire.
Ea rostuiește tot și ne va da de știre
când termenele-s coapte, în creuzet divin,
și ne-o uni-n Vecie, în crez diamantin.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unul în doi
O fi și mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiți, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii își vorbesc și inimile cântă.
Pe rând, ne-am rătăcit de viață, la răscruci...
Sleiți și însetați, căutam ape dulci,
mergeam înfometați pe-o singură cărare
și ne-am recunoscut în răsărit de Soare.
Ne-am amintit de toți, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Și, brusc am înțeles că, părăsind mulțimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă pentru toți
La cumpăna cerului
plânge ochiul Domnului,
umple fântâna cu lacrimi,
cin' le bea scapă de patimi.
Multe inimi seci, uscate,
vin acolo pe-nserate.
Beau, dar, rătăcind cărarea,
le cade în suflet sarea
și-apoi sunt mai însetate,
suduie și-și fac păcate,
ridicând spre Dumnezeu
aprigul pumn de ateu.
Inimi seci, nemângâiate,
fără soră, fără frate,
pribegesc în lung și-n lat,
făcând cu Diavolul pact.
Ochiul lor e plin de ură,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.
Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânși pentru pleoape ce se-nchid când mor.
Copiii de ieri, sorii dimineții,
ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.
Toți venim Lumini, dar în dansul vieții,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârșim urlând.
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipește!
Închide ochii, să-ți aduci aminte
de ziua-n care cerul căutai
și inima îți făurea cuvinte
din care făceai cheie pentru Rai.
Pe alb de suflet ne-așterneam IUBIREA,
ne-o dăruiam prin legea ei nescrisă,
niciunul neștiind ce-i fericirea,
că niciodată nu ne-a fost permisă.
Deschide ochii, să vezi adevărul!
Suntem tot noi, aceeași, dar altfel!
În doi am învățat ce dulce-i zborul,
punând tot Infinitu-ntr-un inel.
Când ne-mbrăcăm amurgu-n curcubee,
clipește cu priviri de smarald verde!
Ești zeul meu și eu sunt a ta zee...
Clipește fără teama de-a ne pierde!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
O visare despletită într-o patimă cât marea
ne cutreieră prin vene și stârnește tulburarea.
Printre șoapte cresc suspine ce zidesc o catedrală
din culori de curcubeie rostuite în spirală.
Ruga inimilor noastre-ngenunchiate-n strana firii
face Cerul să abroge legile împotrivirii
și-n uitările de Sine, grijuliu, ne-adăpostește,
cu șampania IUBIRII sângele ni-l clocotește.
Roșul inimilor arde trupurile, cu dorință,
cultul Dragostei se-nalță în adâncuri de ființă,
cu Divinul prins sub pleoape, clipa ne împărtășește...
La fel se iubeau și zeii: pătimaș, carnal, trupește...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai e dor?
Spune, îți mai e dor de mine,
de ochi albaștri și cuminți,
de șoaptele-mi dulci și fierbinți?
Mă mai aștepți în prag la tine?
Știi tu ce mult ai răscolit
liniștea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?
Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezești din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
și să alungi tot ce-am urât.
Zâmbesc și știu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Întrecui răbdarea pâinii
și acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi și m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greșeală-n foc.
Câinilor, voi, pui de lele,
cruțați-mă de belele
și sfâșiați Luna plină,
că numai ea e de vină
când simțiți că-nnebuniți
și de lupi vă amintiți!
Dară câinii n-ascultară
și de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COPILUL DIN SUFLET
Copilul din tine se joacă în gând...
Găsește acolo ce-n viață-i lipsește
Și nu se trezește, vreodată, plângând,
Că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește...
Cu fragede mâini, atinge un nor
Ce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită...
Se-ntrece apoi, cu vântul, în zbor,
Spre zări de Lumină demult părăsită...
Timid, taie-o rază de Soare, ghidușă,
Și-o-ascunde în inimă, cu bucurie,
Să o dăruiască prințesei-Brândușă,
Dar nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.
Copila din mine primește căldura.
De viață-nghețate, priviri se topesc...
Te prinde de mână, nu știe ce-i ura
Și simți cât de mult și curat TE IUBESC!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale muzicii
Plâng notele pe portativ,
Cheia nu vrea să le deschidă...
Stau precum nisipul captiv,
Ce arde timpu-ntr-o clepsidră.
Se-amestecă, se bulucesc
Ca picăturile de apă,
În partitură se-ntâlnesc
Și armonia o adapă.
Adună visele din ceruri,
Culeg lumina de la stele,
Le aranjează în acorduri,
Ne mângâie viața cu ele.
Tempouri lente sau vioaie
Dictează inimii simțirea
Și, așezându-se pe-o foaie,
Își află, în sfârșit, menirea.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cogito, ergo sum!
Am strâns în poezie tot adevărul meu:
o inimă în vers, tristeți și fericire,
o cruce dăruită de însuși Dumnezeu,
cărare șerpuind, drum drept și rătăcire.
În viața bătând filmul, scrisă de Demiurg,
m-am achitat de rol cum am știut mai bine.
Când deslușeam misterul, iată-mă în amurg
și-abia acum încerc să am grijă de mine.
Se zice că-i un timp pentru orice, pe lume,
dar numai cel prezent alcătuiește viața.
Clipa de nu-ți trăiești și-o lași să se consume,
te rătăcești de rost, ți-ntuneci dimineața.
Și ziua vieții nu-i decât orbecăială,
alergi la nesfârșit după zădărnicie,
Pălindu-ți scânteieri, răpus de oboseală,
nu îți vei găsi timp să guști din Veșnicie...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea noastră
Sărutul tău... mană cerească, privire-adâncă m-amețește
și vocea ta mă răscolește, atingerea mă zămislește.
Ești Dragostea reinventată, ar trebui alte cuvinte
s-o definească, făr' să strice sublimele ei legăminte.
Scântei din lumi neîncepute mi-aprind în inimă dorința,
în reverie și descântec, când ființa ta mi-e locuința.
Îndrăgostiți?! Iubiți?! Prieteni?! Nu! Suntem UNUL și ne-ajunge!
IUBIRE-n suflete ne curge din șapte unicorni pur-sânge.
Și nu mai știm când ne e noapte, și nu știm când se face ziuă,
că Dragostea reinventată nu știe bate apa-n piuă.
Sărut de foc, voce din astre, privire de Minune-Albastră,
îmbrățișări de curcubeie... cam asta e Dragostea noastră...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic despre iubire
În fiecare floare, în fiecare nor
E-o pată de culoare ce seamănă c-un Dor
Ce iese în cărarea Iubirilor curate
Să-mbie Lumea-ntreagă s-adune nestemate.
Dar mulți nu iau în seamă și, neîncrezători,
O iau pe scurtătură și nu privesc spre nori
Și calcă, fără milă, pe iarba încolțită,
Gândind că nu o doare... dar mâine-i ofilită...
Sunt cei fără speranțe... ei nu au îndrăznit
Să afle cât de bine ar fi, de-ar fi iubit.
Se-aruncă-n Valea Morții, cu inima pustie,
Și plâng, lipsiți, amarnic, de orice bucurie...
Că numai cei ce-ascultă de-al Dorului îndemn
Plutesc în Bucuria ce-i scoate din Infern,
Lăsând să intre-n Suflet o magică trăire,
Ce-o prindem în cuvinte și o numim... IUBIRE...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi!
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Noi știm ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple Infinitul de fiori!
Cu fluturi ne întrecem în finețea
simțirii ne-ntinate de lumesc,
când ne-amintim năvalnic tinerețea
ce ne-a păstrat în suflet TE IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia... când iubește un bărbat
Femeia... când iubește un bărbat,
adună-n inimă tot înțelesul
IUBIRII ce-i inundă Universul...
atinge Raiul, uitând de păcat...
Respiră elixirul nemuririi,
plutind, nestingherită, printre aștri,
când vraja dorului cu ochi albaștri
o-mbată-n îngereasca lege-a Firii.
Tot răul se dizolvă în uitare,
în creuzet de Infinit fierbinte
ce convertește vechile cuvinte
în psalmi, cântați la dulcea-nmânecare...
Îmbrățișări, în iarbă-nrourată,
vibrează trup, scris în spirală sfântă,
în împliniri de dragoste flămândă,
sub stele, 'n miez de noapte satinată.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipa de frumos
Hulubi albi roagă, mut,
păcatul nenăscut,
să lase lumea-n pace
și-o clipă răul tace...
Parfum de trandafiri
ce-au înflorit de zor
îmbată inimi surde,
când risipește dor...
Rugându-se la țărm,
un val din trupul mării
aduce visul perlei,
ofrandă, în eter,
când, molcom, resemnarea
scrie în gândul zării
povestea ce repetă
nedeslușit mister.
În zborul colorat,
de dragul nemuririi,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinsoare
Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!
Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!
Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.
Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre inimă, adresa este: