Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Viață lipsă
În colțul stâng, din Universul mare,
Împărțim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...
În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri și-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.
De-am fi-nțeles visul ce a crescut-o,
Toți am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viața de sub nori.
Pretinse prețioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Și-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Ce credeți? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viață,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Și-a zgâriat anii pe față.
Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să își pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiștiind să mai glumească.
Ploaia-l oprește și-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...
El ploii îi culege flori
Și le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trusou de mireasă
Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze
Și i-am pus nasturi vii- treizeci de buburuze.
Apoi, am împletit fâșii de curcubeu,
Făcându-mi cingătoare cu-o pafta, scarabeu.
Dintr-un nor dantelat, mi-am cusut și o trenă,
Mănuși din spuma mării mi-a făcut o sirenă.
Pantofi, dintr-un ghețar ce plutea în derivă,
Din pânză de păianjen, ciorapi de Casta Divă.
Din boabe mici de rouă mi-am meșterit cercei
Și-un colier de stele am asortat la ei.
Brățări din visul Lunii, am comandat aseară
Și un inel din dorul IUBIRII de-astă vară,
Cu un splendid smarald, furat din ochii tăi
Și-un pic de peruzea, plânsă de ochii mei.
Și flori de lămâiță, păstrate-n amintire
Am prins într-un buchet, cu vise de IUBIRE.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii-mpreun-am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea rău clocotind.
Erai scorpie rea care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii, în DOI am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea iad clocotind.
Erai scorpia lui care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Listă de 8 martie
Femeia șnur, femeia "puișor",
femeia mamă sau femeia dor,
bunică, străbunică sau soție,
femeia exilată-n abație,
femeia căutată-n amintire,
femeia scundă, 'naltă sau subțire,
femeia blondă, brună sau roșcată,
fata de ieri, săracă sau bogată,
femeia liberă, femeia sclavă,
femeia "gâscă" sau femeia "gravă",
femeia harnică și-ambițioasă,
grasă, frumoasă și tot timpu-acasă,
femeia rece sau femeia tandră,
femeia hâdă sau femeia cadră,
femeia rea, femeia de femeie,
vreți sau nu vreți, dețin a vieții cheie!
Femei banale sau interesante,
ispititoare, sexy boom, șarmante,
femei superbe sau femei urâte,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună pe mare
În Răsărit aprins, priveam la sarea mării
Ce lacrimile LUI topiseră-n durerea
Iubirilor dintâi, din zorii depărtării,
Care-ncercau, pe rând, amarul și plăcerea.
Un pescăruș grăbit țipa spre orizont,
Albu-i imaculat pătând cerul senin,
Pe care îl plătea, neavând niciun cont,
Cu zborul ce-l primea din dreptul lui divin.
Deodat', pe negândite, începe-a-ntuneca
De nori negri, străpunși din când în când de fulger...
De tunete-asurzită, m-ascund în Sinea mea,
Unde mă învelesc c-o aripă de Înger...
Marea se zvârcolește, părând că a turbat,
Cu valuri înspumate, clătește de păcat
Nisipul fin, în dorul de Viață, măcinat
Și aruncat în apă, de lumi, demult uitat...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sugestie
Învelește-te cu timpul! Doar așa n-o să exiști!
Deci, poți să-ți bați joc de-oricine și de toți îngerii triști!
Transparențele opace te-or feri de judecată,
îți vei savura în tihnă partea ta întunecată.
Dar nu vei avea cu cine să te bucuri și să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îți va scoate ochii hâzi,
o să înțelegi, probabil, că ești singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îți va fi timpu-nchisoare..
Când vei vrea să te asculți, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toți, vremea ți-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simți doar doruri grele.
N-ai trecut, nici viitor și nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nțelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ți-ai cedat dreptul la moarte.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint metamorfozat
"Iubitule!... Frumosule!...
Măi, bunule!... Măi, dragule!...
Deșteptul meu!... Doritul meu!...
Bărbatul meu!... Stăpânul meu!...
Dintotdeauna te-am gândit!
Te voi iubi pân'la sfârșit!
În inimă te voi păstra!
Tu vei fi fericirea mea!
Doamne, tu nu ești deloc rău!
Aș vrea să te știu soțul meu!"
(După îndelungi cercetări, s-a decretat că dragostea ține 3 ani!.)... Așadar, după 3 ani:
"Măi, omule!... Băiatule!...
Tembelule!... Sonatule!...
Cretinule!... Curvarule!...
Golanule!... Turbatule!...
Urâtule!... Bețivule!...
RATATULEEEEE!
De ce te-oi fi cules din drum?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu!
Nu plânge, chiar de-ai învățat cum să trăiești cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai știut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când știi că-ți va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoți cu neiubirea! Iubește, că-n iubire crezi!
Nu-ți interzice fericirea, acum, când știi s-o prețuiești!
Nu te-nsoți la drum cu-oricine, chiar dacă simți că singur ești!
Nu mai hrăni dorul de-o viață, când simți că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!
Nu te-ntreba de ce ești singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îți cruța mărinimia, când întâlnești suflet rănit!
Nu creiona necunoscuți, că poate iese schița falsă!
Nu dușmăni, că te-otrăvești... și mori... și nimănui nu-i pasă!
Nu te întoarce-n amintiri ce au mușcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ți căuta vinovăție, că-ntreaga viață ai iubit!
Nu-ți cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limacși
Melci "hazoși" și băloși, cârcotași, unsuroși,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
și-arată pupila, 'i-orbește lumina,
se târăsc, și urăsc, și se umflă, și cresc...
Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
și-s storciți rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se ițesc din boscheți și, crezând că-s isteți,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.
Se sfădesc, trăncănesc, răgușesc, amuțesc
și așteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.
Melci scabroși, cheliosi, niște libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacși de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fițoși, lunecoși, foaaarte simandicoși...
... și atat de-ofticoși!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpâna
Ghemotoc de fericire, pisicuța marmorată,
ne topește c-o privire de fetiță îmbufnată.
Cum o bag puțin în seamă, de papuci mi se agață,
de nimic nu are teamă și e tare vorbăreață.
Șoriceii fantomatici o stârnesc... m-abandonează,
se aruncă să îi prindă, însă nu-i asasinează,
fiind prea bine crescută, deși mama-i maidaneză,
dar, lăsând-o sub o scară, a găsit-o o coafeză
ce i-a dăruit iubire, a-ngrijit-o ca pe dive,
apoi ne-a donat-o-n grabă, că s-a mutat în Maldive.
Recunosc, e urâțică, mai vorbim peste vreo lună,
când se va-ntrema, drăguța, de la somn și papa bună.
E micuță, vrea să doarmă! Nu mișcăm, nu respirăm!
Vrem, nu vrem, ea e stăpâna și programu-i respectăm.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talent transfuzat
Tot timpul, trecând, troienește
tocitele temple tăcute...
Tenebrei, trupescul tocmește
tributul tristeții temute...
Talent transfuzează triade,
trecutele timpuri transmută.
Tovarășul tristei tornade
transcende teribila trântă.
Tăcerea trudește tribune...
Taxând turma tânguitoare,
talentul timbrează, transpune
truisme-troc, "transformatoare".
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălăvrăgeală
Răscruci de timp, bătute-n cuiele drumurilor necunoscute, de soarta cu educație aleasă,
care a făcut numai ce a vrut ea,
se închină în neînțelesul credinței,
străduindu-se să ne convingă
că nu aici e viața, ci dincolo de ele,
la capătul răbdării nesfârșite,
atunci când vântul cântă în tonuri de pustiu,
în broderii sparte de ropote de ploaie curată,
căzută pentru nevoia pământului vlăguit
de cererile oamenilor nesătui vreodată de nimic,
pe care nu-i va potoli decât starea de neființă trupească.
Setea lor de zădărnicie chinuie
privirea Demiurgului
amuțit de dezamăgire precum un părinte
bun, siderat de nerecunoștința copilului răsfățat
ce răspunde cu o indiferență înspăimântătoare
eforturilor aproape supraomenești făcute spre a-l crește.
Idealizarea a ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul
ne face să pălăvrăgim fără noimă și atunci când visul e pe cale de a se împlini,
născuți temători din fire
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști de când te caut
Te-am căutat, fără să știu că asta-nseamnă așteptare,
În nori, în Soare, 'n curcubeu, în toată lumea asta mare.
În zori trandafirii, în stele, în asfințit de tinerețe,
În fulgi plăpânzi de păpădie, în dor, din lipsă de tandrețe.
În adieri de-aripi de vânt, prinse-n neliniști colorate,
În frunzele ce se-odihnesc de tremurat, îngândurate...
În liniștea patimii stinse de cercul strâns al oboselii,
În adormirea nepăsării, în părăsirea îndoielii,
În dansul focului sprințar, în apa rece de izvoare,
În zilele din calendar, în licuricii din ponoare,
În flori de salcâm parfumate, când, sărutate de albine,
Îmi îmbrăcau visele toate cu amintirea despre tine...
În perlele care furau sideful scoicii-n ațipire,
În dragostea ce risipea lumină-n nopți de fericire.
În puritatea primăverii și-n ochii blânzi de căprioară,
În frăgezime de brândușe și-n arome de tămâioară.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătăți de singurătate
La poarta Sufletului ei,
El stă, gândind doar la plăcere.
I-aduce, dând doar câțiva lei,
Flori multe, făr-o mângâiere.
Ei îi plac florile de câmp,
Culese-n lacrimă de rouă,
El ia degrabă, ca un tâmp,
"Nouă buchete-n preț de două!!! ".
Chiar dacă sunt cam ofilite,
I le dă, fără să îi pese
Că ea-și dă seama că o minte
Când spune că le-a luat "pe-alese".
În loja Sufletului ei,
Ar fi pătruns doar cu o floare,
Nu cu un snop de ciumăfăi
Rămase fără de culoare.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Și-ntoarcere, nu-mi mai doresc.
Îi văd pe mama și pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Și cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.
Merg să colind nițel prin crâng.
Mă prinde ploaia... și îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculță prin băltoace.
Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe de poveste
Oprește-te și te-odihnește!
Îți cer drept plată un sărut
ce l-am dorit de m-a durut
în viața trăită lumește...
Secundele am să le număr,
că toate-s clipe de povești...
Rămâi atâta cât poftești,
dormi liniștit pe al meu umăr!
Povești de inimi însetate
de seceta a mii de vieți,
ce sângerau printre scaieți
și se uscau, nemângâiate...
Sărutul tău, plin de ardoare,
mă-nvaț-acuma A TRĂI,
și A SIMȚI, și A IUBI...
Poveste-n DOI, nemuritoare...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre timp, adresa este: