Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este Soarele?
Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri și picturi ce reflectă respectul și adorația oamenilor pentru acest astru și nu e greu să înțelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineață, aducând lumina, căldura, speranța și siguranța, salvând omul de frig, de pericol și prădătorii de la adăpostul nopții. Civilizațiile au înțeles că în absența Soarelui grânele nu ar crește, viața pe planetă nu ar supraviețui. Aceste realități fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.
Însăși dictatorii au subliniat adorația Soarelui, atribuindu-și Soarele în persoană ei fiind soarele și dumnezeul națiunii din care făceau și ei parte ca simpli muritori.
Civilizațiile timpurii nu doar au urmărit soarele și stelele, dar le-au și personificat prin mituri elaborate privind mișcările și legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viață, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio noapte nu e atât de adâncă încât să separe soarele de lume: Soarele acest izvor inepuizabil al speranței în care mă afund precum filosoful în rădăcina cuvântului pentru a-i culege înțelepciunea.
aforism de Camelia Oprița din Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă
Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuța...
ruginise...
Ulița cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolțile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcționare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situații, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balonul de săpun
Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Țara norilor, bogată.
Și-un dovleac așa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se cațăre pe ele.
poezie de Camelia Oprița din Bună dimineața, Camelia!.
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui este deplină, Soarele deplasându-se spre sud, fără întrerupere timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cerească. Apoi încetează a se mai deplasa spre sud, cel puțin perceptibil, pentru următoarele trei zile. În acest timp, Soarele rezidă în vecinătatea Crucii Sudice sau Crucii Constelațiilor. După acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplasează cu 1 grad, de această dată spre nord prevestind zile mai lungi, mai călduroase și venirea primăverii. Și de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a făcut-o pentru trei zile numai pentru a renaște, motiv pentru care Iisus și ceilalți zei ai Soarelui au în comun crucificarea; cele trei zile ale morții și conceptul de reînviere. În momentul echinocțiului de primăvară, Soarele detronează întunericul. După acest moment, ziua devine mai lungă decât noaptea. Se ivesc condițiile revitalizante a tot ce înseamnă viață.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balonul de săpun
Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Țara norilor, bogată.
Și-un dovleac așa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se cațăre pe ele.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din Cartea pentru Copii Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferință venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
La romani, răsăritul și apusul dau naștere ceasului pe nisip; un cerc in mijlocul căruia se punea un băț: și asa se măsura efemerul.
Grecii spuneau că frumusețea fizică a femeii este ca răsăritul și apusul de soare.
Camelia Oprița în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul (20 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiica soarelui cea mică
Într-un cuib de levănțică
Rânduiește licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.
A plouat un ceas sau două
Și-n condeiul ei de foc
Ard trei stele la un loc
Pe un curcubeu de rouă.
Cântă-n flori de pepeni grași
Mai ceva ca un voinic,
Spală-n rouă un ilic
Mărunțelul greieraș.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița (august 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi pașnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învățăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezența divină, vom percepe mai mult Miracolul și Minunea Sa care se numește viață cu rădăcini de soare.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților le este dat să rămână în miezul triumfului chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri: în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă. În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat al luminii pentru a favoriza altă viață.
Camelia Oprița în Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos și trec tăcuți în uitare, un spectacol în care culorile se nasc și mor în freamătul soarelui.
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteți înăuntrul timpului, combinați frumusețea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relația cu Dumnezeu.
Camelia Oprița în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești din Călimară
În belșugul de lumină,
Rândunel și rândunica
Făcu o rochiță fină
Împreună cu furnica.
*
Cătălina lor cea creață
Are o hăinuță care
E cârpită cu o zdreanță
Dintr-un bulgăraș de soare.
*
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărăbușul de cerneală
Din bătrâna călimară,
Cărăbușul de cerneală
Ieși din caligrafie
Să-și facă tipografie.
Se pudră cu praf de stea,
Și de-ndată se avântă
Vrând să spună că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.
Gâsculița cea bălaie
Își croi de dimineață
Cizmulițe verzi de paie,
Și plecă grăbită-n piață.
Soarele dintr-o vitrină
Își luă umbrelă fină.
Moara vru să o umbrească
Pâinea să se rumenească.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com poezii pentru copii
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei furnici cu pălării
Roua toată risipind
În tufiș de levănțică
Pisicuța noastră mică,
Are blană de argint.
Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ține-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.
Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus și umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.
Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Și ne facem de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta...
Vine o zi când nu poți refuza aerul
fără soarele meu
care s-a strecurat în odaia ta.
Vine o clipă în care reflexia lui va străluci
în ochii tăi prea plini de mine.
În partea asta a lor am rămas
la prima mângâiere.
Aerul pe care nu-l mai aveam atingea inima ta
cum parfumul crud și dulce al primăverii
atinge inima iasomiei.
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta
când un zbor fără tine m-ar ucide?
poezie de Camelia Oprița din Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie
Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ți se vor așeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi și plini de iubire ai mamei.
O zi care îți va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopțile fără vise.
Iți vor trezi pofta de viață,
în parfumul crud și dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Și un pui de vânt
ce-ți răvășește părul de pe frunte
când și când.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre Soare, adresa este: