Camelia Opriţa despre frumuseţe

Respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti este un ajutor, nu un obstacol. Sunt rădăcini care leagă copiii de strămoşii lor. Sunt ca dulceaţa fructelor coapte, ca pâinea şi sarea în bucate oferite oaspeţilor de la nord la est, de la sud la vest. A fost o vreme când omul de la sat lua din rodul Pământului ceea ce era necesar şi nimic mai mult, acolo fiecare avea locul şi scopul său. Obiceiurile şi lucrurile făcute de părinţii, bunicii şi străbunicii săi au fost transmise din generaţie în generaţie, iar onoarea şi demnitatea caracteristice cu care s-a născut omul satului românesc au fost păstrate până la sfârşitul vieţii sale, lăsându-le moştenire pentru generaţiile următoare. Pe lângă admiraţia personală a acestui univers, mi s-a părut important să ne amintim de frumuseţile cu care a fost înzestrat cel mai frumos sat din România; Al tău.
Pentru că cel mai frumos sat din România este în primul rând Satul tău.

Camelia Opriţa în Odă satului românesc (septembrie 2016)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că este mai bun decât tine. Dacă Dumnezeu ar fi hotărât că toţi trebuie să fim la fel, ne-ar fi dat tuturor aceleaşi cuvinte, acelaşi chip, aceleaşi vise; Lumea este frumoasă pentru că nu toţi sunt la fel.

Camelia Opriţa în Aventurile păpuşii de turtă dulce (2020)
Adăugat de Georgiana Luciana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie despre singurătate impune sinceritate şi flăcări aşa cum se cere aceeaşi frecvenţă la celălalt pol opus, extazul nebun şi frumos al vieţii – iubirea.
Este singurul loc plauzibil sub soare şi deopotrivă sub stelele nopţilor albastre.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele alb al paradisului

Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
şi de atunci
merg pe frunţile norilor.

Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireş în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.

poezie de Camelia Opriţa (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o îndoială că structura excepţională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseţii pe pământ: Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineaţă şi le păstrez în suflet.

aforism de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

La romani, răsăritul şi apusul dau naştere ceasului pe nisip; un cerc in mijlocul căruia se punea un băţ: şi asa se măsura efemerul.
Grecii spuneau că frumuseţea fizică a femeii este ca răsăritul şi apusul de soare.

Camelia Opriţa în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul (20 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu? -

Camelia Opriţa în Jurnal, Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului ?
Adăugat de Ioan Maria Elena D
Comentează! | Votează! | Copiază!

De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" şi "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiintele, ele sunt chiar fiinte''

Camelia Opriţa în Palimpsest,, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" şi "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe''

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-L percepe pe Dumnezeu

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva m-ar întreba ce învaţă elevii la liceu, aş răspunde: "Lucruri inutile". Matematică, Engleză, Latină, Dezvoltarea gândirii filozofice etc. Tot ce este de prisos în viaţă. Frumuseţea este că, la 18 ani, ai un bagaj de cunoştinţe pe care le poţi folosi pentru a face lucruri mari. Pe când din cunoştinţe utile nu poţi face decât lucruri mărunte. Atât.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos şi trec tăcuţi în uitare, un spectacol în care culorile se nasc şi mor în freamătul soarelui.
Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteţi înăuntrul timpului, combinaţi frumuseţea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relaţia cu Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.

Timpul este călugărul înţelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viaţă!

Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.

Visurile au fost împărţite clipelor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisindu-ţi singurătatea în revelaţia autoizolării, îţi dă o senzaţie precisă: ştiind că viaţa nu-şi vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesăţioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care porneşte din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune şi gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualităţii tale capeţi o stare de spirit nouă, esenţială.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din revista Constelaţii Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.
( Cântec )

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Constelaţii Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului. Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului – credinţă sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară fiinţă care a străbătut vreodată pământul. Învierea domnului este un adevărat imn al vieţii, evidenţiată prin frumuseţe, încântare şi speranţă. Omul fără credinţă este izvor de nefericire, îmi frânge inima...

Camelia Opriţa în Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!