Camelia Opriţa despre frumuseţe

Acolo unde oamenii au plecat de la Dumnezeu, lipseşte speranţa, lipsesc frumuseţile vieţii...
Dumnezeu a lucrat cu toată bucuria şi înţelepciunea Sa ca omului să nu-i lipsească nimic.
Unde nu există Dumnezeu e haos, unde nu e Dumnezeu nu există nicio altă valoare care să arate adevăratul sens al Creaţiei – VIAŢA – Această minune care are plenitudinea Luminii, făcându-l pe om să se bucure de bunătatea Domnului, Această forţă reală căreia divinitatea i-a dat sensul măreţ de a iubi şi a cultiva numai iubire în jur.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune

Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.

Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înfloreşte întregul pământ,

candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc

să fiu de-o vârstă cu deşertul,
să urc din nisipuri prăbuşite,
să iubesc,
să n-am dorinţa de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Camelia!

Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.
... Şi să ştii că nu sunt supărată că eşti mai frumoasă ca mine,
poate într-o zi stropii de ploaie vor fi albaştri şi...

Eşti la fel de frumoasă cum eram şi eu în vremurile vechi...
Ce sunt vremurile vechi?
Vremurile vechi sunt poveştile.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică şi spirituală în această lume în care omul cerşeşte existenţa. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-şi voinţa neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinţei sale îşi pierde sensul de a trăi în toate direcţiile frumuseţea tulburătoare a vieţii care nu e altceva decât iubirea.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolurile găsite pe această pânză au fost concepute pentru a reaminti fragilitatea vieţii umane cu toate experienţele sale: plăceri şi realizări tranzitorii.
Lumina este unul dintre elementele fundamentale ale acestui tablou; o lumină limpede, cu o structură pozitivă, însufleţind aceste flori splendide, iar rezultatul este impresionant.
De exemplu, trandafirul a fost întotdeauna un simbol al nobleţii.

Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii dumnezeieşti. Pentru că el vieţuieşte într-o scurtă perioadă de timp într-o realitate divină.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Cicluri de viaţă
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Camelia Opriţa din Uliţe şi oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
şi curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viaţă,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogoleşte în zare
şi nu ştie unde sunt...
Te-aş privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu eşti răspuns, speranţă şi cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu renunţa la valorile tale nici măcar în timp de război

Războiul,
după cum se ştie,
este cea mai mare nenorocire
care se poate întâmpla unui popor
şi este pentru cei care îl iniţiază
şi pentru cei care îl suferă.
Produce moarte,
distrugere,
anihilează
şi reduce la tăcere raţiunea.
Iar când raţiunea tace,
impulsurile se aprind,
luciditatea se stinge.
Intelectualii
au responsabilitatea
şi obligaţia morală
de a rămâne fermi
şi critici în aceste momente.
Nu renunţa la valorile tale
nici măcar în timp de război.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că atunci când întâlneşti dragostea vieţii tale, timpul se opreşte. Şi este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivităţii ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschişi. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlineşti dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ţi-ai oferit propria viaţa pentru a fi trăită de celălalt.

Camelia Opriţa în Cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu cu moartea
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Camelia Opriţa din Uliţe şi oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşul şi morcovul

Sunt un iepuraş frumos
Şi am un botic pufos.
Eu de fel nu-s arţăgos,
Dar sunt tare pofticios.

Văzui dis-de-dimineaţă
Un morcov cu frunza creaţă.
Ce mi-am zis? E arătos:
Dulce, galben, siropos.

Şi uite cât ai clipi,
De îndată-l cotropi.
Rupsei frunza de pe faţă,
Barba rară şi mustaţă.

Cum se vede: din nimic,
Făcui rost de un picnic.
Şi-o să cresc voinic şi mare:
Tu, copile, ce spui oare?

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Carte Pentru Copii / Poveşti din Călimară, Poezie publicată în Revista Constelaţii Diamantine / n.5 (129) (mai 2021)
Adăugat de Radu Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea oferă putere extraordinară omului care recunoaşte în Dumnezeu fondul originar al vieţii. A iubi sincer înseamnă a te deschide în ritm esenţial în faţa celuilalt; este acea stare diferită ca natură ce te face a trăi intens. Această forţă enormă îţi dă posibilitatea de a te ridica cu toată fiinţa deasupra tuturor dificultăţilor pe care le întâmpini pe parcurs, îţi oferă şansa extraordinară de a te cunoaşte şi împlini în toată splendoarea frumuseţii spirituale. Procesul exclude vanitatea sau infatuarea de sine care nu oferă nimic altceva decât protejarea sinelui, uneori generator de egoism, fără a fi capabil să iubeşti pe cel de lângă tine. Tot ce izvorăşte din egoism duce tot la egoism, îţi anulează spiritualitatea.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiţiei umane.

Prosperitatea şi dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic şi sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.

Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet – încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi şi înlocuit cu un ocean de gheaţă.

Tradiţiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne ţină drepţi în faţa Celor Patru Vânturi.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşul Zmeu

Gâsculiţa mea cea mică
Este tare frumuşică.
Are aripi lungi, pufoase,
Guleraşe-guleraşe.

Cârdul de surori o -ntreabă:
- Surioară, vii la iarbă?
- Nicidecum nu voi veni,
Sunteţi tare cenuşii.

Eu sunt albă ca o floare,
Voi prea negre pe spinare!
Vezi ce aripi lucitoare?
Nouraşi bătuţi de soare...

- Tot ne spui că eşti frumoasă,
Zise gâsca cea mai grasă.
... Dar ai glasul fioros,
Zise alta fără rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din cartea pentru copii - Povestiri şi poezii La Castelul Regelui -
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiţiei umane.

Prosperitatea şi dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic şi sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.

Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet – încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi şi înlocuit cu un ocean de gheaţă.

Tradiţiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne ţină drepţi în faţa Celor Patru Vânturi.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Camelia

Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că eşti foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aş lăsa păpuşa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.

Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul şi nu e interesat de păpuşi.
E aducător de nori şi ploaie.
Avem nevoie de prospeţime, deci spălare...

Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogăţii mi-ai dezvăluit;
pun şi păpuşa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospeţime se amestecă cu ierburile şi copacii!

Bună dimineaţa, Camelia!
Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băsmăluţa cu zorele

-I-am cusut măicuţei mele
Băsmăluţă cu zorele.
Narcise cu guleraş
Ce au chip de îngeraş.

Buchete de ghiocei,
Brânduşe şi brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.

Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Şi un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.

Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporaşi
Pentru micul fluturaş.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din din cartea cu acelaşi nume – Băsmăluţa cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!