Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Greierele și furnica
La margine de răzor
Greierele cel burtos
Sub o tufă de mohor
Trândăvea, dormea pe jos.
Mai cânta la ceas de seară
Pe la crâșmă, pe la bar,
Bucuros că se-adunară
Câțiva bani de buzunar.
S-a gândit c-ar fi mai bine
Că nu i-ar fi deloc greu
Să plece în țări străine
Să susțină un turneu.
A avut succes scripcarul,
Zdrăngănind de zor manele,
Își umpluse buzunarul
Cu euro și lovele.
[...] Citește tot
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt liber, dar mă simt întemnițat,
Nu plâng, nicicând n-aș vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc.
Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieții timp
Tristețea-mi va aduce două toamne.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul toamnei
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung și-n lat,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.
A primit la timp semnalul și pornește supărat,
Ca o fiară se urnește, se-aud roțile scrâșnind,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind.
Peste șinele rodate urme de rugini se-ntind,
Trece prin vâltori de munte, prin tunel întunecat,
Lacrimi se strâng în cisterne de prin nouri șiroind,
Neguri se descarcă-n vale din vagonul înghețat,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință la sfârșit de an
Aș vrea la anul care vine
Să te ajut, copilul meu,
Atât cât pot, să-ți fie bine
Și să te știu că nu ți-e greu.
Aș vrea la anul care vine
Lângă acei sporiți la număr,
Iubito, greul de la tine
Să-l duc cum pot pe al meu umăr.
Aș vrea la anul care vine
De sănătate să am parte
Să pot avea grijă de mine
Și-atunci am să le fac pe toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
Linișor lunecă luna,
Luminând liniștit lacul,
Largă, limpede, laguna
Leagănă lăuntric leacul.
Lopătează lung luntrașul
Lovind luciul lacului,
Lișița lipi lăcașul,
Locul legământului.
Licurici la lumânare
Luminițe leapădă,
Lăuntrică lăcrimare
Liliacul leagănă.
La lujeri, lângă lipan
Luptă lacome lăcuste,
Luminează la liman
Locuințele lacustre.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul măceșului
În noapte, în bătaia lunii
Visa măceșul singuratic,
În somn îl supărase unii
Zicându-i trandafir sălbatic.
Voia să își arate spinii,
Dar n-a făcut-o că e pașnic,
În noapte, în bătaia lunii
Visa măceșul singuratic.
Dintr-o grădină veni grabnic
Un frate ce îi strânse pumnii,
Așa-i urzit în soarta lumii:
Ca el să doarmă lăturalnic
În noapte, în bătaia lunii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
(Poem în "L")
Linișor lunecă luna
Luminând liniștit lacul,
Largă, limpede, laguna
Lungește lăuntric leacul.
Lopătează lung luntrașul
Lovind luciul lacului,
Lișița lipi lăcașul,
Locul legământului.
Luminițe leapădă
Licurici la lumânare,
Liniștita lebădă
Lasă lină legănare.
La lujeri, lângă lipan,
Luptă lacome lăcuste,
Luminează la liman
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp înstrăinat
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc,
Sunt liber dar mă simt întemnițat
Când ochi de monștri sadici ne privesc.
Ce trist a mai trecut un anotimp...
Doar ție, Doamne, mila o cerșim,
Să nu dispară din al vieții timp
O primăvar-așa cum ne-o dorim.
În vara senină ce-o să vină,
De temnițe, de boli să n-auzim,
Gândul bun să iasă la lumină,
În pace și iubire să trăim.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
(de ziua Zonelor Umede - Poem în "L")
Linișor lunecă luna
Luminând liniștit lacul,
Largă, limpede, laguna
Lungește lăuntric leacul.
Lopătează lung luntrașul
Lovind luciul lacului,
Lișița lipi lăcașul,
Locul legământului.
Luminițe leapădă
Licurici la lumânare,
Liniștita lebădă
Lasă lină alinare.
La lujeri, lângă lipan
Luptă lacome lăcuste,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosește primăvara
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ștergând din urmele lăsate.
Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.
Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Masa Tăcerii
M-a-îndemnat inima
Să deschid
Poarta Sărutului in timp ce
În vârful Coloanei Fără Sfârșit
Cânta un tril de
Pasăre Măiastră!
În jurul meu se lăsă o liniște adâncă
Asemeni Cumințeniei Pământului.
Pe unul din scăunele,
Cu privirea-i de copil,
Cu fruntea-i plină de sudoare,
S-a așezat să-și tragă un pic
Răsuflarea.
O domnișoară, Pogany,
I-a șters fruntea și i-a mângâiat-o!
Să ne trăiești, Brâncuși!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopul de la malul gârlei
M-am depărtat de casa părintească,
De satul drag cu iarbă albăstrie,
În șușote vrea plopul să foșnească
Tristețea mamei ce-o păstrează vie.
Luna pornește cu pasul ei mărunt,
Alunecă sclipind pe luciul apei,
A nins cu floare de cais, părul cărunt
S-a revărsat încet în barba tatei.
Voi, cei de-acasă, strângeți plopu-n brațe
Și sărutați-i frunza ce-o să cadă,
N-am să revin că timpu-o să mă-nhațe,
Mă duce-n iarna plină de zăpadă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea primăverii
A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnișoară
Și giulgiu moale de mătasă.
Hingheri veniți din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.
Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.
Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia și mai frumoasă,
O așteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara e cu noi
Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbințile dorințe muiate-n flori de gheață
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Și gândul ni-l alungă de lumea fără viață.
Sorbim aceleași clipe, trăim aceeași oră,
În distanțată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniștea-i stăpână.
Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranțe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simțim fiorii acum când plânge ramul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre timp, adresa este: