Camelia Opriţa despre flori

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară (august 2012)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria asta e un fluture...

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară şi lumină între flori.

A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.

Am trecut de toamna cu buzele de mere roşii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.

Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

IuleraoS aeraolF

Cum se cheamă floarea care
Se roteşte după soare?
Dinţii–s galbeni, ca de pâine,
N-ar putea muşca un câine.
Drag copil, e ghicitoare:
Poţi să-mi spui ce este oare?

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti...

Când iubeşti, simţi nevoia să te îndragosteşti
în fiecare zi de cer;
agăţi ploile
de flori inventate
din care să nu izbucnească niciodată singurătatea anotimpului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A c a s a n i m ă n u i a

Cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a:
flori de cer,
flori de ger,
flori de speranţe şi lacrimi
care-şi aşteptă următoarele generaţii să le unească rădăcinile cu cele ale stejarilor.

poezie de Camelia Opriţa din Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar visul opreşte timpul, îl poate zăvorî în interiorul copacului bătrân unde spiriduşii împletesc de zor florile pentru următoarea primăvară din anotimpurile pământului.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie la pătrat

Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
şi primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de Camelia Opriţa (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
şi floarea vibrează în aripile albinelor...

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu a spus
Sa fie lumină
şi a fost dragoste.
Dumnezeu a spus
Să fie dragoste
şi a fost primăvară.
Iar după primăvară a urmat floarea -
îngerul cu zâmbet de copil...

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este un vers cu armonii de floare şi vânt, învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil. Şi de câte ori se învârte câte o literă se preface fluture cu aripi de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului (7 martie 2005)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o îndoială că structura excepţională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseţii pe pământ:
Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineaţă şi le păstrez în suflet.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (27 noiembrie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele şi floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face şi aşchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiţi în poartă,
să-şi vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scânceşte într-un plâns subţire,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele alb al paradisului

Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
şi de atunci
merg pe frunţile norilor.

Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireş în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.

poezie de Camelia Opriţa (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile universului

Primăvara este un vers cu armonii de floare şi vânt,
Învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil.
Şi de câte ori se învârte câte o literă
Se preface fluture cu aripi de soare.

poezie de Camelia Opriţa (2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o îndoială că structura excepţională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseţii pe pământ: Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineaţă şi le păstrez în suflet.

aforism de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut şi altfel de pământ pe mormintele bunilor mei: flori de cer, flori de ger, flori de speranţe şi lacrimi care-şi aşteptau următoarele generaţii să le unească rădăcinile cu cele ale stejarilor. Aşa am învăţat să redevin român.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozaic de anotimpuri

Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăieşti mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simţurilor profunde ale omului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!