Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Treacă iertarea de la mine
Noaptea flămândă se hrănește cu întuneric,
în cetăți, prințese furate privesc nedumerite cerul
și împletesc în gânduri posibilități de evadare.
Se prind cu mâinile de durere pentru a o înșela
dospind îndurarea în inimi desprinse din mângâieri
în care iubirea așteaptă la locuri de taină.
Nu știu altă formă care se pune-n cuvinte
mai dulce decât mântuirea de păcatele făcute
decât spiritul care mă înalță prin rugă,
treacă iertarea de la mine la voi toți
ca o cupă cu miere ce amprenta și-o pune
pe buzele uscate de vântul tristeții.
În diminețile care vin nevăzute pe ape
lumina se desfată și vindecă trupul bătrân,
intră-n el cu arcușul de înflorit sunete celeste
ca într-un ulcior din care curge luminos vinul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă ție!
Ajung cu gândurile în visele prezentului bolnav
hazardul rupe pagini din istoria recentă
eu nu le pot nici măcar desena
suntem prinși într-un cerc vicios.
Trăirile noaste roase de amintiri
curg prin prezentul insalubru și trist
scriu și o lună sângerie nu înseamnă nimic
dar un popor stors de sânge înseamnă ceva.
Isprăvile iernii sunt cum trebuie să fie
îmbracă pământul
nu dezbracă femeile frumoase
la care cei cu bani vor să ajungă
e o harababură de sentimente.
Încă mă mai gândesc la o lume posibilă
să se îmbrace în hainele adevărului
și nu la hoți la drumul mare
care te așteptă în orice clipă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lungă noaptea însetaților de amar
Mi-am pus amprenta pe fiecare întâmplare
și orizontul a căpătatat alt contur
pe care-l privesc cu determinare
ca pe o poartă deschisă.
Lumina căzută ca un scut protector
rupe întunericul și-l scoate la suprafață,
umple inima cu dorințe visătoare
și rotund se-nchide în pupilele ochiului.
Toamna se culcă-n frunzele ruginii
ca sunetele într-o vioară veche
din care își fac drum tristeți melodioase
ce prind gustul vinului oprit din fiert.
E lungă noaptea însetaților de amar
și abia mai respiră păcatul,
de se apropie înghețul de moarte
când pe cerul senin meteoriții cad.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere magică
Cred că-s netezite cărările
care duc în fața magicului,
mă luminez de bucuria nașterii,
pruncul crește în mine și-n cer.
O stea cu nimb călătorește
odată cu craii purtători de daruri
și închinare,
aurul vorbelor ninsorile oprind.
Apele morții poartă umbre deasupra,
printre pădurile visurilor mele
nu se întâmplă nimic
când izvoare apar peste tot.
Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt
cu glasul viorii,
dar nici ele nu se varsă-n cântec
Neînțeles
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mai bine decât în altă parte
Îți scriu pentru că nu pot să-ți vorbesc în față,
ești dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistență
și o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
și mă simt chiar bine.
N-am alte veleități și nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult și nu mă plâng
așa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
și apoi se desparte repede,
nu există susținere fără propriul efort,
nu poți trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristețea și bucuria nu și-ar da rând
cum vom izbuti.
Dacă vrei să te întorci, să nu-ți fie rușine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naștere o nepăsare individuală,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aura poeziei
În aura poeziei imaginarul n-are hotar
doar poeții stau în umbra ei timizi,
verifică armonia cuvintelor în auz,
le insuflă har și dragoste de ființă.
În poezie sufletul meu se regăsește întreg
încoronat de un spirit angelic,
o ficțiune pură uimește mirificul
mai mult decât tot ce este real.
Până și pietrele capătă inimă
și lucrurile au suflet interior,
o pace lăuntrică împrumută obiectele
și respiră în jur o stare contemplativă,
o imensă dragoste de a gusta mirarea.
Taina se ascunde dincolo de noi
unde visătoare plutesc destăinuirile
în imaterialele bule ale conștiinței
unde se sedimentează vii trăirile
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgit acțional
las toate posibilitățile să se întâmple
fie ele cu influențe bune ori rele
când nimicul dorește să iasă în față
îi rup picioarele și-l fugăresc pe scări
prind la gânduri aripi de păsări albe
și le dau drumul odată cu zmeul favorit
nu cred în bătrânețea vulgară cu miros de putrefacție
în clipele pe care le pierd fără să știu
orice trădare mă doare, dar n-o fac să zburde
o las în singurătate să se plângă uitării
rana produsă n-o pot vindeca peste noapte
dar nici n-o bag în seamă în fiecare oră
lupt cu mine înainte de a lupta cu alții
și adulmec toamna
mă hrănesc și când nu sunt flămând
o rup în bucăți și-i înghit rodul
frunzele de pe jos îmi fură tristețea
rămân ca un cerb într-o rezervație
spune-mi tot ce gândești dacă o faci
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu semne visătoare
Toamna mă așteaptă întotdeauna cu vânt fără aripi,
cred că seara grădinii e ruginită de arome,
fără păsări exuberante
păstrează un fel de tristețe pusă la învechit.
Nu cunosc o altă îndestulare mai diversă
care mă trage de mâini să strâng pentru iarnă
și eu ca un greier pătimaș fac degustări de băuturi
până-mi cade scripca în somnul uitării,
de mă limpezesc doar cu câte o lacrimă de vin.
Te rog și pe tine,
să vezi aurul topit în pahare.
Dar tu rămâi cu gândurile curate și ochii țintă
la semnele care se joacă pe cerul spumos,
privirea nu se pierde ci se încarcă de semnificații
despre modul cum noi ne includem în natură.
Bate la ușa din spate a toamnei
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sibiu - Glossă
În orașu-n care turnuri stau de veghe lângă porți
Străjuit de ziduri groase cum țărmu'-nalt o mare
De se sparge-n ceasuri timpul și în clopote la morți,
Se adună de pe margini rotund în piața mare.
Trec pe strada cetății unde turnuri se înclină
Călători grăbiți prin vreme, voiajori fără statut
Toate deopotrivă în prusacă disciplină
Să îți faci un drum prin umbre fără să fi abătut.
Stai cu gândurile treze străbătând piața Huet
O incintă fortificată în orașul de sus
Unde un menestrel cântă pătimaș un menuet
Cu tot farmecul baroc ce în istorie s-a dus.
Varsă lacrimi o domniță de la geamuri de palat,
Târgoveții o salută printr-un gest dictat de sorți
Și ea le răspunde simplu, scap'-un semn mai voalat
În orașu-n care turnuri stau de veghe lângă porți.
Seara-i o întreagă taină pe un pod de clevetiri
Unde totul se dezbate mai în șoaptă după rang,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre tristețe, adresa este: