Ion Creangă basmul care nu se termină niciodată.
aforism de Camelia Oprița din Am îndrăznit să fiu copil o clipă, WordPress.com (1 martie 2017)
Adăugat de Lorina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată.
Camelia Oprița în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul este o ființă a timpului în ramurile căruia atârnă anotimpurile oamenilor.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule, fii ramură dreaptă la înfățișare și la port! Ea este după tine reîntregirea unei flori cu frunza crescută din urmele tale!... Floarea își găsește odihna în această ramură, căutându-te în lumina ei prin spațiile Universului să-ți arate smerenia și sinceritatea ca două roade de reper ale divinității.
Camelia Oprița în Omul nu e mai presus de celălalt om, decât Dumnezeu
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești din Călimară
În belșugul de lumină,
Rândunel și rândunica
Făcu o rochiță fină
Împreună cu furnica.
*
Cătălina lor cea creață
Are o hăinuță care
E cârpită cu o zdreanță
Dintr-un bulgăraș de soare.
*
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.
Totul devine o enormă resursă lirică și spirituală despre care n-ai bănuit vreodată că ar putea fi lumească, la fel cum elanul primăvăratic al ramurilor hrănește din abundență aerul cu miresmele dulci ale florilor de iasomie. Pentru că și floarea are dreptul să vorbească despre viață și despre cultul frumuseții.
Și atunci la ce ar mai folosi timpul în întinderea sa vastă atâta vreme cât ritmul tău esențial se ridică în planul universului?
citat din Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea - Singurul răspuns ce știu să-l dau
Omul l-a îndepărtat pe Dumnezeu din slava minții rătăcind cu pași înzăpeziți în amarul vremii, în tacere...
Există o liniște a cerului înainte de furtună,
una a pădurilor înainte de a-și prinde amurgul în crengi,
a mării când își arată smaraldul pe chipul soarelui.
Dar niciodată o tăcere a gândurilor, întinzându-se cu aripile sale să cuprindă totul în miezul vieții.
Tăcerea tuturor tăcerilor există în puterea de a iubi fără cuvinte, dar care cere să fie auzită cu sufletul.
Camelia Oprița în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vreau o primăvară cu tine
O ultimă bătaie a inimii
Și tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.
De atunci îl caut cu glasul plâns
În muguri.
El agață fluturi albi în ramuri
să nu mă pierd râde.
Mai vreau o primăvară cu tine i-am zis,
Vreau totul încă o dată...
Să bați dealurile cu mine pe creștet
Ca atunci când soarele era așa de mic
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...
Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ți-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl șoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.
Mă privești și mă descânți ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai știu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viața ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la crengi, dar cu o relevanță mică.
Dragostea este muzica sufletului
Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre crengi, adresa este: