Iolanda Şerban despre mamă

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat

[...] Citeşte tot

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, mamă

Hai să mai povestim
câte-n suflet şi-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
şi-a coji de portocale.

De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduire

Azi, ţi-aş scrie o colindă
să se-audă până-n tindă.
Până-n tinda cea albastră
unde-(a)pari tu la fereastră
cum stăteai, odinioară,
să-ţi cântăm lerul, Mioară!

Împletind în opt sau şase,
azi, ţi-aş scrie cu mătase,
fir de stea cu gene-nchise
grămădind scântei de vise.
Umbra magilor să-mi poarte
semn de tine! Şi de toate!

Lerul ăsta, maică dragă,
e un murmur fără vlagă.
E alean, tăinit în noapte,
dinspre vii spre miazămoarte.
Şi-umblă, mamă, iarăşi vestea
că se luminează ieslea!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi, nu vreau să caut urma, celor ce nu mi-au rămas.
Sigur, Doamne, socotit-ai că, nedemnitatea nu-i
Pălăria ce se-agaţă, scuturată, într-un cui,
Sau bucăţile lipite din ce-a fost, cândva, un vas.

Azi, nu vreau să-mi dau răspunsuri, câtă vreme nu întreb.
Sigur, Doamne, socotit-ai că ferice-s, doar acei
Ce nu caută pricină, şi iubesc, şi nu-s atei,
Ce-au coloana înălţată. Şi din cinste nu-şi fac gheb.

Azi, nu vreau decât surâsul, să-l ascund în poala Ta,
Să simt adieri molcome, din văzduh mâna-Ţi, de vânt,
Creştetul cum mi-l mângâie, că Ţi-s fiică, de pământ,
De când mama nu mai este, şi-ntăreşte Oastea Ta.

Astăzi, vreau să-Ţi mulţumesc pentru toate câte-s date.
N-am pus preţ, nu caut faima efemerului uman.
Maica, spus-a că, decenţa; bunătatea, sunt liman.
Şi de-ar fi să jinduiesc... să tânjesc doar sănătate!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul şi ploaia
ţi-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simţit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ţi-e soră şi mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De ştii să înfrunţi o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Şi-arpegii din nori şi din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi socot de-a lungul vremii, anii

Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Şi-mi dau rest: cincizeci de-mpărtăşanii...

Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înţesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înţelesuri-

M-a purtat, cuminte, zi şi noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu şoapte:
- Hai că poţi! Mai poţi, copile!

Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am ştiut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfăşat simţirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip

(Serveşte, duminica
nu am să fiu acasă!)

Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară şi lapte
când îţi împarţi universului durerile
cu frunţi de zmeie şi sprâncene de zefir.

Râzi cu neliniştea uşor săpată
în riduri şi cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort şi confetti întâilor îngeri.

Îţi strângi copila şi alergi
cu soarele-n piept şi furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă linişte, c-aşa ni-i legământul

Fă linişte! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipeşte.
Stă Luna'n colţ şi liniştea-o iubeşte,
Parcă acum mai mult ca şi-altădată.

Fă linişte! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbeşte,
Nici nu mai ştiu dacă şi când zâmbeşte
Cu flori. Aşa precum ni-i legământul.

Fă linişte, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsufleţită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici şoaptele, nici genele de unde.

Fă linişte! Vreau să ascult cascade
Şi limpezişuri, văluri neclintite,
Ce-şi află chip în chipuri aţintite,
Miraje reflectate în rocade.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocări de bun simţ

Sunt o talpă de iarbă şi un creştet de cer
de bun simţ vinovată, am tot dreptul să sper
că în ţara lui vodă, vor mai fi Ţepeşi vii
şi că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.

Îmbâcsiţi de tăcere şi de ochii închişi
îndurăm ca bătrânii şi copiii ucişi
să ne fie de-acei, ce n-au mamă şi prunc,
dar chimir plin de galbeni şi zevzecul năuc.

Ei se cred împăraţi sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noştri de durere să-învie
când sădiţii copaci, vreascuri cad sub secure
şi lăstarul rămas încă ştie să-îndure.

Ţi-s bărbaţii perdanţi, c-au coloana curbată
şi femeia-i fantoşă, de doctrini ambetată
Motivaţia lor, este rangul şi banii
Da's, o gaşcă de hoţi, n-au credinţă golanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocări de bun simţ

Sunt o talpă de iarbă şi un creştet de cer
de bun simţ vinovată, am tot dreptul să sper
că în ţara lui vodă, vor mai fi Ţepeşi vii
şi că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.

Îmbâcsiţi de tăcere şi de ochii închişi
îndurăm ca bătrânii şi copiii ucişi
să ne fie de-acei, ce n-au mamă şi prunc,
dar chimir plin de galbeni şi zevzecul năuc.

Ei se cred împăraţi sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noştri, de durere să-învie
când sădiţii copaci, vreascuri cad sub secure
şi lăstarul rămas încă ştie să-îndure.

Ţi-s bărbaţii perdanţi, c-au coloana curbată
şi femeia-i fantoşă de doctrini ambetată
Motivaţia lor, este rangul şi banii
Da's, o gaşcă de hoţi, n-au credinţă golanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil sine Deo

Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toţi
Nu poţi să bagi, să scoţi,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!

Acatiste de dai
Să crezi în duh şi-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credinţa, pusă-n cui,
Cuvânt ţi-a ruginit
În gândul rău dospit.

Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!