Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie și dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuși este o furtună în inima orologiului și nimeni nu va îndrăzni să-i țină pe loc nici măcar un minutar.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăiești mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simțurilor profunde ale omului.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu numai că toate drumurile duc astăzi către România, dar aici există și loc pentru toată lumea.
După mine vor veni generații și generații, si nu-mi pot imagina chipul fiecăreia; dar voi contribui cu câte ceva la formarea lor: România va trăi. România va dispărea doar odată cu ultimul oraș situat în inima sa.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura i-a creat pe oameni să-și dorească totul și să nu poată realiza totul. Așa s-a născut teatrul.
Teatrul nu este un tărâm al realității, ci o lume de carton, clădiri de pânză, și cer de hârtie. Dar este un tărâm al adevărului; Iată inimi umane în culise, inimi umane în sală, inimi umane pe scenă.
Camelia Oprița în Ecce homo (2017)
Adăugat de Paolo Dora Proietti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea ajunge în inimă pentru că are putere divină, dar n-are rațiune. Ea generează căi nebănuite spre tine însuți; o liniște interioară desăvârșită, dar la fel de zbuciumată pe măsura viitorului pe care ai îndrăznit numai să-l vezi prin ochii florilor care se deschid către următoarea zi: izvorul sănătății mintale este autosugestia pozitivă
Camelia Oprița în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica își ferecase copilăria într-un album ponosit cu scoarțele roase care fuseseră cândva de culoarea focului. Dar odată cu venirea mea pe lume, inima ei se reîncălzise și încerca să nu rămână singură; nu-i auzeai niciun oftat scăpat, așa la întâmplare. Vorbea de mâinile pricepute ale mamelor care frământau pâinea și împleteau florile în pletele drăgaicelor.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu supraviețuiește efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înțelegi, stai față în față cu el, vorbești despre tine cu el și așa poți recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Romantic este visătorul incurabil, și cine l-ar putea judeca? Țara în care trăiește este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Și cine l-ar putea înțelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există și una în interiorul tău.
Camelia Oprița în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este credința omului care se măsoară cu sufletul; odată ce pune stăpânire pe gândul tău, inima îți bate mai intens, sufletul ți se încălzește într-o energie copleșitoare. O înțelegi abia atunci când ți-ai aflat întregul, și nu poți fi sincer cu tine dacă nu trăiești în universul ei.
Camelia Oprița în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul! Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.
Camelia Oprița în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deslușire
Voi numi dragostea o școală
Care își propune
Să-i învețe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această școală
Și voi numi sufletul
Un copil care învață să o citească
Să deslușească legăturile dintre
Veșnicie și vremelnicie
Cer și pământ
Viață și moarte
Realitate și iluzie
Creator și creație
Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să așteptăm veșnicia
În această barcă
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald...
Camelia Oprița în Povestea stelelor, Începutul (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi suficient să aprindem o lumină în inimile noastre, să vedem în ceață că ceva în noi din Dumnezeu există. Și când ai reușit să alegi bobul de muștar, poți vedea personal că Dumnezeu este, și nu a fost niciodată încătușat în nicio religie; El este Infinitul și nu poate fi limitat la gândurile umane. Oamenii ca si religiile sunt bucăți dintr-un singur mozaic...
Camelia Oprița în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria trece între două jocuri copilărești...
Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.
Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.
Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului. Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului credință sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară ființă care a străbătut vreodată pământul. Învierea domnului este un adevărat imn al vieții, evidențiată prin frumusețe, încântare și speranță. Omul fără credință este izvor de nefericire, îmi frânge inima...
Camelia Oprița în Înaripată de speranță (aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre inimă, adresa este: