Monogramă din două în două decenii
Scriu tăceri cu dată fixă...
Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorințe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.
Zâmbesc aducerilor aminte.
Mâneci clopot pentru îmbrățișări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.
Deșir toamna brodată pe tâmple.
Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni și emoții.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Cine ești tu, vânzător de speranțe,
Ce șoapta-și respiră prin sângele meu?
Ești suflet-pereche, cu drept de creanțe,
Sau demon ce-și vinde păcatul cel greu?
Tu, ești vrăjitorul privirii pierdute,
Uitată de vreme, în goluri de timp,
Îmi scaperi scântei pe tâmplele-abrupte
Și-mi faci din iubire un alt anotimp?
Felina ce-atacă, mereu la-ntâmplare,
Gustând carnea dulce de-un alb nepătat,
Drumețul ce-oferă, zâmbind, la plecare,
Sărutu-i și-o floare, c-un gest elegant?
Năluca din noapte, cu buzele-i calde,
Și-atingeri divine'ntr-un joc voluptos,
Ce-mi mângaie cerul, nădejdilor moarte,
Și-mi toarnă în suflet iubirea-i prinos?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
mi-e trupul cer
și-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii
păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape
în inimă e noapte
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impalpabil lumii-întregi
Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărți întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.
Sunt mii și mii de vorbe neuscate,
Și-atâtea vârfuri de penițe-întoarse
Sunt munți de ape-n tușuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.
Doar tu vei știi că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăiește o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Și lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.
De ce te-aș fi-împărțit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi își află rădăcină?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul corect
Mai bogată-n liniști, depărtări și toamne
Nu disting nimicul. Cît înseamnă, Doamne?
Lumea tot vorbește de tăceri înalte.
Ne-ar fi bun-o scară. Scară, pentru fapte!
Se scriu definiții. Lungi, sofisticate.
Metaforic, buchea, dă din coate-n coate.
Lumea clevetește. De-nălțări-lumină.
Ne-ar fi bun un spate. Care nu se-nclină!
Mergem pe jăratic. Simulînd știința
Tălmăcind iubirea, marghiolind credința.
Da-n facturi părute, vulgul se aprinde
Și-n cenușa clipei văd scîntei. Murinde!
Nu disting esențe. False-s, și drapate.
Măsluind cădințe-n, minți- debusolate.
Trag și tragi zăvoare, Doamne, lasă-ți semnul
Lunecă-mi cuvîntul. Precum untdelemnul!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ontogeneză
am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri
ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit
din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
C.V
mult prea mică
pentru cuvinte mari
mult prea mare
pentru voroavele mici
cresc tăceri
freamăt cu freamăt
prinsă în bătaia gîndului
încotrova la răscrucea
dintre vuietul inimii
și
mirarea întîmplărilor
rotundă mi-ascult
așteptarea...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Rusalie
Din vise pleiadă
ne facem cascadă
cu ape neape
ce-ascund
pe sub pleoape
săruturi-trecuturi, frivole-amintiri,
ce dor câteodată-n cuvânt, dezveliri.
Ne moare impulsul
și pulsu-n consens,
când vorba se hodină-n pat de tăcere
și omul i-un nud dezvelindu-și nonsens
când sufletu-i
este-un paing,
fără vrere.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor
Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.
Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.
Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.
Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este cu adevărat o barcă în care depunem flori sau spini. Vâslele sunt propriile sentimente care ne determină să vâslim până la marginea alegerilor pentru ca încărcătura emoțională, miresmată sau ghimpată, să poată fi asimilată definitiv bătăilor uniform armonioase ale inimii sau îngropată adânc sub nuferii tăcerii. Opțiuni.
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce arbori?
te-ai gândit vreodată la noi
ca la doi arbori plecând
dintr-o aceeași rădăcină?
un murmur de frunze-față în față
spate în spate-amurguri de gânduri
darabana sunetelor izbite
pe obraji nezvântate ploi
într-un același spirit verde
noaptea serenităților noastre
te-ai gândit vreodată la noi
ascultându-ne tăcerea fragilă
din lumi diferite sub un același cer?
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adăpostul genelor mele
pavoazată cu nouri și stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoții eludate
apăsător surâsul mă caută
ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu știi ce-nseamnă să iubești
femei cu extreme acute
motiv pentru care propun
hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiași sărut
vreau să învăț darul rostirii
și-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre tăcere, adresa este: