Valeriu Barbu despre iertare

umilinţa pierdută?! sau „scene pseudopoetice pastorale”

…izmene
aurii, probabil, mătase mov în pălării admir şi albe mantii
sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniştii» păzea!… corul
litere arhaice, tradiţii?! (bulversat)
Un ogor sferic pe care trudeşte un singur plugar peste ape
şi limbi de uscaturi… lume ţopăind, fiecare
cuprins de importanţă trece… privindu-l nu-l vede ca şi cum
acela face parte din decor şi atât

Două, cel puţin, ipostaze aparente – lămuriţi-mă de ce
omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului
îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept
al nostru care plezneşte de emoţie că l-am scornit?!

„Nu voi apuca să aflu
se apropie lama
brazdă nouă peste ţărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i
sămânţă
doar abur, duhul pământului în cale iertării

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să bem

pentru scroafa scăpată cumva
din prăbuşirea coteţului peste ea
pentru ignoranţa obeză şi mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuţi ce-au avut să înşele
generaţii botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis şi cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o ştie
din noi care urmă o să rămâie
să bem ţinându-ne straşnic de curba torţii
murind nu vom ciobi coasa Morţii
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin şi nu ştii
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeii mei

eu Omul Eu
vanitos şi grăbit:
în mine nu mai încape niciun loc de mine
în rănile mele sunt numai răni deşi nu a fost nicio luptă
în rănile mele nu mai străpung noi tăişuri sunt pline de ele...

mi se urzeşte undeva la o palmă deasupra capului un trup nou...

Să se alcătuiască unul deja rănit propuse iertările - ba nu zise ispitele

să crească straturi-straturi de răni fără îndurare
să fie apt Acolo
dar ia staţi - parcă se chema Dincolo
când l-aţi mutat?

tăceţi să învăţaţi Acolo este Aici privit
cum s-ar privi ochii pe ei înşişi
zise dumnezeul-olar în salopete arse pe alocuri...

dumnezeul de aer suflă cravata dumnezeului de apă:

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de mâine

încotro
lunecă sfânta pereche omul
şi femeia lui?
... încă puţin şi cununia devine vodevil
arhaic joc precum de-a Moş Crăciun şi sfântul Valentin comercial
vor fi căsătorii şi naşteri virtuale
"Te cer în companie, miss *Live2842punct02aroundpunctTerra*."
rosti în stânga sus vibrând pe un banner îngust *Beta2868punct
psiaroundpunctMarte* un flăcău... mândru...
preoţi metalizaţi virtuali, ceremonii tridimensionale
din holograme rogvaiv, şampanie virtuală, horă virtuală...
"Să facem un copil, *Live2842*, vrei?"
"Desigur, începi tu
scheletul, culorile, surâsul circumstanţial şi vocea o pun eu
am software nou uranian... Gata."
Mamă şi tată nu veţi mai şti ce este: Conceptor
designer – iată cum îşi vor chema copilul virtual
pentru mersul bun al umanităţii se vor ocupa
laboratoare genetice sofisticate
vor anula perioadele inutile: copilăria, bătrâneţea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

strâng din dinţi
ca şi cum
aş agonisi această strânsură

umblu cu Moartea-n dinţi ca o căţea
ducându-şi puii la adăpost

plâng pe ascuns când
calc umbra cerşetorilor
şi nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
ăştia doar grija mea ar avea-o

dracu' fumează fără filtru şi
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

strâng din dinţi
ca şi cum
aş agonisi această strânsură
.
umblu cu Moartea-n dinţi ca o căţea
ducându-şi puii la adăpost
.
plâng pe ascuns când
calc umbra cerşetorilor
şi nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
aceştia doar grija mea ar avea-o
.
dracu' fumează fără filtru şi
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios
.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!