Andreea Palasescu despre timp

Ce-ar fi să oprim timpul? i-am zis în taină, sub pecetea dorului gârbov.
Să ne-aşezăm cuminţi pe băncuţa zilei de ieri, însetaţi de liniştea iubirii, sub ramuri înalte de tei înflorit. Aşa, suflet lângă suflet, alinându-ne fricile firave, ascultând cu lăcomie tăcerile simple, pline de înţelesuri. Să-şi spună primăvara din noi toată fericirea intensă, fără puncte de suspensie şi vid adânc, brăzdat de vanitate ieftină. Nu vrei să mirosim a bunătate? Doar noi doi, desculţi de cele lumeşti, cu trupurile goale de povara lutulului fraged. Să ne judece străinii, cum or putea mai bine, râzând pe alocuri în misterul păcatelor adânci, mistuitoare. Dacă am fost sau nu în locul lor, nici nu contează. Mie mi-e bine, cu tine în inimă, mereu viu şi cu zâmbet de soare ştrengar. Mi-e destul să fim noi, inspirând veşnice din strânsoarea braţelor curajoase, şoptind viselor culori de viaţă şi nostalgie. Te-am aşteptat. Dar sigur, când ai întâlnire cu Dumnezeu, nu-i cale de întors oricât ne-am tângui dorul ostenit. Şi acolo nu-i loc de tristeţe şi iarnă rece

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am strâns bagajele în grabă. Din amalgamul timpului rămăsese numai o clipă firavă care îşi stingea răsuflarea surdă în gânduri apuse. Visele îngrămădite, prinse în spice de grâu şi încredere oarbă aşteptau cuminţi într-un compartiment de suflet. Am plecat mândră, cu inima strânsă de greutatea dezamăgirii. Regrete nu aveam. Cuvintele ne erau sărace şi oricum rostul dezlegării lor de rădăcina orgoliilor îmi părea de neconceput. Trăisem mult, curat, cu toată puterea binelui, cultivată într-o inimă prea puţin pregătită pentru eşec şi suferinţă. La fel de mult probabil şi greşisem în trecerea mea zbuciumată prin adâncul vremii. Într-o zi m-au copleşit aşteptările, le-am strâns în pumnii mici şi-am suflat cu speranţă peste ele. Au zburat în buzunarele tale pline cu mărunţişul acestei vieţi trecătoare. Pesemne erau rupte şi agoniseala anilor mei frumoşi s-a izbit de pământul livid, devenind pulbere de amintiri. Le-ai călcat în picioare şi rămăşiţele păstrează urma paşilor tăi apăsaţi şi grei. O să crească peste tăceri un nou început. Îţi promit.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubim nepermis de mult. Trăim intens, intr-o simbioză aparentă cu idealurile noastre perfide. Avem aşteptări, clădim imperii, luptăm pentru libertăţi compromise. Suntem sclavii unui suflet capabil sa dăruiască fericire. Putem primi visuri, mângâieri, amintiri şi emoţii intense insă nimeni nu poate opri clipele pentru noi. Aşa că cea mai înţeleaptă alegere ar fi să impărţim timp doar cu cei care merită cu adevărat!

Andreea Palasescu (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş scrie...

Te-aş scrie cu peniţă de argint, pe un răvaş înmiresmat în şoapte
Albastru din cerneala de abis, să-ţi fie vis frumos, lumină-n noapte
Te-aş scrie cu emoţie şi surâs, la răsăritul mărilor tăcute
Să te îmbrace liniştea-n plăceri, să-ţi fie dorul plin de muze mute.

Te-aş scrie sub fiorul gândului apus, pe urma paşilor stingheri din umbră
Ecoul frânt al graiului nespus, extaz pierdut în agonia surdă
Te-aş scrie în ispite oarbe, aş căuta pretexte să te şterg
Şi unde-ţi freamătă dorinţa-ntâia oară, acolo aş fi, acolo aş vrea să merg...

Te-aş scrie molcom sub un tei bătrân, cu ramuri înflorite de parfum
I-aş tăinui trecutul în adânc, să te iubesc intens şi-n veacuri, ca acum.
Te-aş scrie nebunesc şi echivoc, cu patimi stinse într-o amintire
Cum se topeşte scrumul într-un joc şi clipa într-o fragedă trăire.

Te-aş scrie până mi- ar pieri uitarea şi oamenii n-ar mai avea poveşti
Şi te-as iubi cu-nfrigurare, mai abitir m-as bucura că-mi eşti
Te-aş scrie tremurat în anii grei, cerneala să îmbrace-un vis cărunt
Să nu-ţi apună rima în alt suflet
Să-mi fii mereu şi virgulă şi punct...

poezie de Andreea Palasescu (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa fericirii trupul rămânea gol şi sufletul aprins de văpaia dorului. Timpul curgea în ropote şi limbile ceasului dansau pe scena tăcerilor. Clipele răspândeau aroma gândurilor nerostite de un glas domol. Tu erai schiţa unei lumi pe care Dumnezeu o pictase cu har pentru sufletul meu.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât sens aveau clipele albe, înghesuite în spaţii restrânse de întuneric fragil? Şi câte fărâme din tine aveau să-mi rămână în suflet, alipite de şoapte, la finalul viselor aruncate dezordonat în buzunarele rupte? Tu să-ţi joci scena vieţii, în ropot de priviri agile şi-apoi să ne regăsim în lumină, într-un act consimţit. Eu să-ţi fiu rol, umbră şi spectator, când timpul captiv în gânduri se va înălţa tăcut, estompând tardiv aplauzele mute. Să te simt febril, intens şi dornic, cu ardoarea regăsirii în profunzimi de mister. Ca atunci când ai încheiat un spectacol alegându-mă hotărât din atâtea iubiri. Ca atunci când m-am dăruit în abis, fără regrete şi am început să trăiesc cu adevărat.

Andreea Palasescu (7 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă pentru o fărâmă de clipă te-aş elibera din frâiele raţiunii, lăsându-te pradă dorinţelor? Ţi-ar sfâşia lent orgoliile, isipitele nesupuse, amintirile mute lăsând adânc impregnat pe trupul de lut urme de extaz. Lent ne-ar sorbi întunericul şubred amestecând instincte, fericire şi agonii. Dezinhibat si intens, cu iubiri mocnind in suflete flămânde de moartea uitării la
margine de apus tardiv. Te-aş lăsa să-mi domini fricile, încercările eşuate, şoaptele latente, până dincolo de compromis. Şi dacă am fi alcătuiti din gânduri imperfecte, forme abstacte şi efemer ţi-aş pune piedică la mijloc de iulie. Să răsari în adânc de sine cu vară şi valuri de cer albastru. Să furăm timp. Vrei?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând şoptit. Prinde-mi într-o suviţă rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorinţelor arzătoare. Paşeşte usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubeşte-mă şi adormi în liniştea inimii mele, la umbra unui vis!

Andreea Palasescu (12 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele crud al ierbii atinge silueta umbrelor firave intr-o dulce şoaptă de răsărit. Roua limpede picură molcom pe genele lungi, raze străvezii de lumină care alungă visele în tăcerea nopţilor întunecate. Pământul proaspăt păstrează încă urma paşilor tăi adâncită în sufletul meu, ca un suspin al timpului nestatornic.

Andreea Palasescu (10 aprilie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă cu totul şi iartă-mă! Pentru când o să-mi fie frică şi-o să te trimit îmbufnată după uitare. Nu-i de mirare! Verile au furtuni şi dragostea asta-i păcătoasă nu vine după pofta timpului. Tu râzi şi iubeşte-mă! Şi nu pleca prea departe, ca nu cumva să te găsească până la urmă tocmai uitarea, după care te-am trimis..

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este rezultatul convieţuirii armonioase a sufletelor menite să se întâlnească şi să se recunoască în decursul călătoriei săvârşite pe drumurile vieţii. Într-o contopire stranie, în lipsa raţionamentelor devenim loiali şi atenţi la nevoile celor care ghidează paşii viselor noastre spulberând angoasele singurătăţii. Avem nevoie să iubim mult, intens şi echitabil. În lipsa sentimentelor viabile, e posibil ca viaţa să treacă, ducând cu sine frumuseţea anilor efemeri, fără ca măcar să fi trăit cu adevărat.

Andreea Palasescu (27 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ne-ascundem lumina sufletelor într-un gând uşor de rostit. Graiul tăcerilor oarbe să curgă molcom fără vibraţia orgolilor, fără temeri şi necunoscut. Pentru o clipă cuvintele vii să ne fie poem frumos, în vidul regretelor. Acolo unde nici ispitele n-au pătruns, chiar dacă timpul le-a amestecat fiorul adânc în trecerea sa.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles într-un târziu că libertatea, cu toate drepturile aferente acesteia constituie cea mai utilă îndrumare spre izbândă. Aşa că mi-am făcut curaj să străbat patimile dorinţelor proprii şi să te eliberez din temniţa sufletului meu, în care dăinuie tainic, frânturi de zâmbet şovăielnic şi gânduri calde, răsfrânte parcă în infernul îngheţat al amintirilor. Fără prea multe explicaţii inutile, părăseşte-mă! Pune punct poveştilor vechi cu final pueril, rătăcit pe drumuri troienite de vântul schimbării şi dăruieşte-mi certitudinea despărţirii pe care mi-ai scris-o cu măiestrie pe rândurile clare ale ignoranţei timpului. Nu te mai regret. Sărbătoresc în taină, triumful viselor mele din care umilul meu prizonier a plecat pentru totdeauna. De azi sunt liberă!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum e să-ţi laşi sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanţei cu o patimă dulce, în braţele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra paşilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...

Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum e să-ţi laşi sufletul să plutească tainic, pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizioner în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanţei cu o patimă dulce, în braţele neputinţei. În chip voit, păstrează tainic urma paşilor tăi într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lângă inima ta...

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor. Te port pe braţele infinite ale timpului, intr-o adiere sărată a şoaptelor nerostite. Urma paşilor tăi schiţează taine adânci pe nisipul fin. Sufletul îmi şchiopătează de dor...

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper să nu-ţi fie dor. Când trece, trece pentru totdeauna şi nu-şi mai pierde clipa, timpul în regret. Te-am iubit sincer. Nu pentru lumina aşezată frumos în candele pictate, ci mai curând pentru întuneric şi păcate. Asta-i tot ce-am putut. Puţin lucru acesta într-un amalgam de tentaţii şi bogăţie. Şi-am plecat numai cu regretul că nu ţi-a fost de ajuns...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mă în toate gândurile vechi şi noi. Cu mâinile goale, plin de mistere nespuse şi dorinte de împărţit. O să mă scriu pe un portativ şi uitarea o să-i ardă marginile roase de trecut. Doar esenţa ne va rămâne de neatins. Ne vor cerne anii în grabă şi eu voi continua să-ţi caut nemurirea. Să-ţi fiu muzică compusă cu dor şi iubire la o margine de vis stingher....

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa unui suflet drag, devine adesea, contradictoriu, o prezenţa vie, statornică, comparabilă cu fantasmele năucite de raţiune în luptă cu o dependenţă afectivă. Omul pleacă şi umbra atingerilor sale rămâne agăţată de inimă, printre rânduri pline de patos, dorinţe şi amintiri pierdute în mrejele timpului. Dorul îi menţine imaginea clară, intactă şi tăinuită de pofta hulpavă a uitării.

Andreea Palasescu (8 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am aşezat amândoi cuminţi, în grădina plină cu flori. Mirosea a clipe primite în dar la margini de văzduh, a timp preţuit şi recunoştinţă. M-ai învăţat cum să împletesc boabele de rouă cu inocenţa şoaptelor nestrivite. Şi norii de pe cerul albastru aveau contur de chipuri, forme cioplite cu inimă bună şi bucurie. Când nu îmi era de ajuns închipuiurea îmi sărutai fruntea, dezmierdându-mă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!