Georgeta Radu despre durere

Cruci de catifea

M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că eşti ca mine, din Soare zămislit,
şi-n mijlocul furtunii-mpreun-am fi vâslit.

Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuşi de ghimpe şi eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-eşti de dragă!..."

Şi-am ameţit deodată, pe cruce, neştiind
că pe sub catifele curgea rău clocotind.
Erai scorpie rea care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.

Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
şi rodeau catifeaua... şi-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci de catifea

M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că eşti ca mine, din Soare zămislit,
şi-n mijlocul furtunii, în DOI am fi vâslit.

Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuşi de ghimpe şi eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-eşti de dragă!..."

Şi-am ameţit deodată, pe cruce, neştiind
că pe sub catifele curgea iad clocotind.
Erai scorpia lui care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.

Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
şi rodeau catifeaua... şi-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună pe mare

În Răsărit aprins, priveam la sarea mării
Ce lacrimile LUI topiseră-n durerea
Iubirilor dintâi, din zorii depărtării,
Care-ncercau, pe rând, amarul şi plăcerea.

Un pescăruş grăbit ţipa spre orizont,
Albu-i imaculat pătând cerul senin,
Pe care îl plătea, neavând niciun cont,
Cu zborul ce-l primea din dreptul lui divin.

Deodat', pe negândite, începe-a-ntuneca
De nori negri, străpunşi din când în când de fulger...
De tunete-asurzită, m-ascund în Sinea mea,
Unde mă învelesc c-o aripă de Înger...

Marea se zvârcoleşte, părând că a turbat,
Cu valuri înspumate, clăteşte de păcat
Nisipul fin, în dorul de Viaţă, măcinat
Şi aruncat în apă, de lumi, demult uitat...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţi de mare

În zvârcoliri de valuri ce-şi pierd, la ţărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluţii, trişti şi muţi, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.

Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broşe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby şi se cred amazoane.

Din comori, înghiţite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârşirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în ţara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.

Căluţii-şi priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoşi erau
Cu noile podoabe şi-ntruna, se mirau...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini în noapte

Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuţi! Îţi vor veni de hac!
De pribegeşti prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ţi vor da otrăvi să bei!

Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îţi aduci aminte că eşti tot cel de ieri!
Iubeşte-te mai mult, numai tu o poţi face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, şi tace.

Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arşiţă de foc, gândeşte că-i răcoare,
atunci când flămânzeşti, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogaţi, că-n perne-au mărăcini!

În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărţi de joc.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Am pus lacăt pe o stea şi-am făcut-o puşculiţă,
s-adun tot ce-aveam de preţ, de când eram şcolăriţă:

-puritate şi candoare, vise vii şi mari speranţe,
tot ce am iubit cândva- lullaby* şi dragi romanţe;

-gânduri bune şi senine şi priviri mângâietoare,
Făt Frumos şi Cosânzeana, ce-aduceau în suflet soare;

-miez de nucă, pus în miere de alintul mamei dragi,
poveţe de la bunici cu arome dulci de fragi;

-frăgezime de brânduşe, primăveri cu prospeţime,
pârâiaşe murmurându-şi dorul de Sfânta Treime;

-bob de rouă ce-oglindea buburuze şi brotaci,
spic de aur adorând albăstrele printre maci;

-îngânări de curcubeie, după ploi de primăvară,
şi dulceaţă de sărut, gustată întâia oară;

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!