Inocență
Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Și-ntoarcere, nu-mi mai doresc.
Îi văd pe mama și pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Și cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.
Merg să colind nițel prin crâng.
Mă prinde ploaia... și îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculță prin băltoace.
Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua poeziei
De ziua ta, IUBITĂ POEZIE,
mă-nchin, cu mulțumire, că exist!
Ador minunile ce-n frenezie
tu ni le scoți din lacrimi și din vis.
Fără de tine, lume-ar fi săracă
și vitregită-n inimă ar fi.
Pe suflet, s-ar așterne promoroacă,
de n-am citi și-am scrie poezii.
Cu fiecare vers ce ne răsare,
sporim comoar-adusă din Divin,
iar fiecare strofă-i ca o floare,
ce-mbată cu al ei parfum sublim.
Din zâmbete, uitare si destin
ne țesem poezia fiecare
și fiecare ne dorim să știm
ce vom găsi dup-a noastră "plecare".
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furt
Oprește timpu-n loc și fură-i secundarul,
să uite să mai treacă peste IUBIREA noastră,
și schimbă-l cu norocul, când întâlnești coșarul!
Norocul răsădește-n priviri de floare-albastră!
Topi-vom apoi clipa cu torțele IUBIRII,
doar tinerețea, veșnic, ne va lumina chipul,
zilele n-or mai umple cămările -amintirii,
vom fi îndrăgostiții care-au păcălit timpul.
Fă asta primăvara, în zorii dimineții,
când fluturii curtează magnolii înflorite
și oamenii și-ascultă, zâmbind, duhul blândeții,
fără să pizmuiască iubirile-mplinite.
Să nu ai nicio milă de timpul fără pas!
Nu va băga de seamă că n-are secundar
și, când, de oboseală, va face un popas,
fură-i și viitorul, bagă-l în buzunar!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
Pe cărarea împărțită între ură și IUBIRE,
merge-agale-un suflet trist, că nu știe ce să facă...
Obosit de sfâșiere, îndoială, amăgire,
simte c-ar vrea a iubi, însă ura-l ia-n tărbacă:
"-Te-ai sacrificat întruna, fără să primești nimica,
și-ai ajuns la cap de drum, azi, uitat de toți și toate...
De-ai fi păstrat pentru tine puțintel, doar atâtica,
nu sfârșeai înfometat și însetat de dreptate.
La ce-a fost bună durerea ce te-a-nsoțit viața-ntreagă?!
Tu zâmbeai, când mii de cioburi în bucăți te sfârtecau,
și credeai în vindecare, însă inima-ți beteagă
uita adesea să bată când cei dragi te părăseau.
Ai iubit din răsputere, n-am putut a te convinge
că IUBIREA-i doar un vis și nu are consistență.
Iată, eu sunt viguroasă și te-oi învăța a-nvinge
orice umbră de visări, împărțind tu penitență.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n stoc
Am adunat din vieți întregi,
IUBIRE-n vise netrăite
Și-acum, tu sufletu-mi dezlegi
În vers de șoapte, viu grăite.
Un zâmbet ca raza de Soare,
Ce mângâie plecarea Lunii,
Ne șterge lacrimile-amare,
Plânse din adâncimea runii.
Din întunericul uitării,
Tu m-ai furat și-ai îndrăznit
Să mă iubești... cum valul mării,
Sărută țărm, în asfințit...
Stoc infinit de prea IUBIRE,
Avem în clipa inimii...
Ne vom lăsa dulcea simțire
Să ardă-n miezul patimii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire
Să odihnim IUBIREA noastră
pe-o treapt-a templului tăcerii!...
Ne-a deschis Luna o fereastră
ce dă spre tainele plăcerii.
Încuie lacrimile-acasă,
în vechi batiste parfumate,
uitate pe un colț de masă
de clipa-n care-au fost brodate!
Să lași oricare amintire
ce ar putea să te întoarcă
la o nălucă de iubire,
șoptind un... "dacă" sau un... "parcă"!...
De-ncurci cordoanele-argintate
în vraja nopților albastre,
trăi-vom în Eternitate
IUBIREA tinereții noastre...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
"Ești singură?"... mă întreba, în treacăt,
o IUBIRE...
"Haide cu mine, să aflăm
cea tainică-mplinire!
Hai! Uite... vezi, acolo-n stânga-i Inima
ce-ți cere
Să-i fii aproape și s-auzi
cum plânge de durere
Că vrea să scape de preaplin simțirea
în tăcere..."
Încrezătoare, obosită-n ani
de așteptare,
Mă-ncumetai să plec cu cea IUBIRE-n
căutare.
Și îl găsirăm, într-un colț,
uitat parcă de lume,
Nefericit și aruncat... dar
plin de gânduri bune.
Mă aștepta, fără să-mi știe
un nume și un chip,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum
Cu fiecare zi mă-ndrăgostesc mai tare,
chiar dacă doru-i greu și inima mă doare,
chiar dacă-mbătrânesc și lutul se dărâmă,
privesc la steaua mea, cu Dragostea, de mână.
Ce dacă visul nostru e amânat de timp?
Noi doi sorbim nectarul IUBIRII, în Olimp,
ne dăruim, flămânzi, în foșnet de Lumină,
sărut, în Răsărit, când sufletul se-nchină.
Tăcerile socot și împart Nemurire.
Ea rostuiește tot și ne va da de știre
când termenele-s coapte, în creuzet divin,
și ne-o uni-n Vecie, în crez diamantin.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia m-a salvat de bătrânețe și lipsa de IUBIRE. Mi-a făcut cunoștință cu cineva care mi-a devenit cel mai bun prieten! Cu Mine!
aforism de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unul în doi
O fi și mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiți, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii își vorbesc și inimile cântă.
Pe rând, ne-am rătăcit de viață, la răscruci...
Sleiți și însetați, căutam ape dulci,
mergeam înfometați pe-o singură cărare
și ne-am recunoscut în răsărit de Soare.
Ne-am amintit de toți, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Și, brusc am înțeles că, părăsind mulțimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare și să gust din veșnicie...
Îmi aștern în ochi tăcere și din cer imi fac șiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.
Fiori dulci de vară coaptă și de Soare, și de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta șoaptă.
Ne-așezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Și dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.
Închid pleoapele-n simțire și mă odihnesc regește
Când IUBIREA mi-amintește ce înseamnă nemurire...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!
Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...
Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.
În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiți, să plutim printre nori...
Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihnește-te-n val, dormi cu valul în gând!...
În treziri, fericiți, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Cristalin clopoțel,
Din azur de senin,
Sună-n zbor, mângâind,
Ca un glas de copil,
Lut de viață, crăpat
De nimicul uitării,
Mântuit de păcat,
Cu IUBIREA IERTĂRII.
În LUMINĂ scăldat,
Își aduce aminte
Ce Porunci a-ncălcat
Înghețând Dor fierbinte...
Cât de tare-a rănit,
Cât de mult l-a durut
Pe acel ce-a iubit
Și i-a dat tot ce-a vrut.
Amintiri adunate
Azi încep să-l răpună.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
777
Șapte ceruri, șapte vise, șapte zile-ți dăruiesc,
Să-nțelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a șaptea, cei trei șapte norocoși,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coși!
Începi săptămâna bine, luni, la șapte dimineața,
Dacă-nchini de șapte ori apa cu care-ți speli fața.
Și în șapte șoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ți va fi fericită de zâmbești de șapte ori.
Șapte flori de levănțică pune-n ceașca de cafea
Cu șapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie șapte legăminte pe corola unei flori
Și roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!
Șapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheață, șapte zile de ar ninge.
Șapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ți sfințească șapte nopți și să-ți schimbe viața ternă!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă!
Caută-acum, strigând numele meu!
Caută azi, că ieri, căutam eu!
Caut-oftând, că nu mai poți trăi
Cum nici eu nu mai pot făr-a iubi!
Caută-n stele ce-au pierit demult!
Caută-n mare, 'n veșnicu-i tumult!
Întreabă cerul dacă m-a-nvelit
Cu zi sau noapte, când m-a întâlnit!
Află dacă pământul m-a-ngropat
Sau dacă apa mării m-a-necat,
Pădurea-ntunecat-aprinde-n vis,
În ploaia rece-a toamnei ce m-a stins!
Crestează stânca-n care m-am ascuns
De-atâta dor de tine, cât am strâns!
În gerul iernii, topește zăpezi,
Arzând IUBIRE... și ai să mă vezi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și lumea
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.
Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".
Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai e dor?
Spune, îți mai e dor de mine,
de ochi albaștri și cuminți,
de șoaptele-mi dulci și fierbinți?
Mă mai aștepți în prag la tine?
Știi tu ce mult ai răscolit
liniștea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?
Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezești din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
și să alungi tot ce-am urât.
Zâmbesc și știu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curățenie de primăvară
Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău și mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăștie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...
Fac curat în casa noastră și vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o țin în poală, îi cânt toată dragostea
și ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri și mii de draci.
În liniște, împăcată, beau un ceai de levănțică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfață,
îmi șterg lacrimi, uit coșmaruri...
Bună dimineața, viață!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre iubire, adresa este: