Peisaj de iarnă
Ascultă-mă, iubito: în gerul de afară
Văd vrăbii zgribulite, ce stau gata să moară
Și oameni în paltoane, grozav înfofoliți
Dar, parcă, mai degrabă, de gânduri gârboviți.
Stau chiciurile grele pe pomi ca în povești
Și despre sărăcie se-aud prea multe vești...
În aste vremuri tulburi, iubirile îngheață
Dar, dacă mai există ele ne țin în viață.
Tu ce mai faci, iubito, căci eu te-am cam uitat...
Fiindcă ținutu-n care trăiești e îndepărtat
Și, parcă, gerul aspru ți-a cam intrat în piept
Dar eu, plin de răbdare, să te dezgheți aștept.
Și poate că atuncea, când noua primăvară,
Sosi-va - a-mea răbdare nu va voi să moară;
Dar cum nimic nu-i sigur în vremi pline de ger
Eu nu știu cum va fi dar îndrăznesc să sper
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cazonă
Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi
Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Și peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad și-a lerui-ler.
Iubita mea, departe ești în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Și tremură de dor și de nesomn.
Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, și-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărțit la doi.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție
Mai lăcrimează streșinile-alene
Și zările, deodată, s-au lărgit...
Iar soarele-privește, printre gene,
Mai luminos, mai cald și mucalit.
În dimineți, de ceață-nveșmântate,
Se simte miros de pământ trezit
Și vânt șoptește-n adieri ciudate
Că primăvara - ar fi la răsărit.
Frumoasă, diafană, năzuroasă,
Pășind încet, cu tot alaiul ei...
Pe unde trece verdele-și revarsă
Și printre verde, azvârle ghiocei.
Bătrâna iarnă a început să plângă
Și lacrimile-i curg, șiroi, pe văi...
Căci gerul ei nu poate să învingă
Azurul clar și a-soarelui văpăi.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă de sfârșit de an
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Șiun An Nou se arată căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.
Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ger, dar cu o relevanță mică.
Iubire
... Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care searbăd am trăit
Pân' te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin adânc și nesfârșit.
M-au nins a-iernii aspre neguri, triste,
Un ger cumplit în piept mi-a adăstat...
Deci, mă întreb, cum poate să reziste,
Iubirea ta-ntru-un suflet înghețat?
Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic
Tu, cea dintâi trecută-ntre iubiri
Azi nu mai pot să fiu un ușuratic,
Căci îmi alungi tot frigul din priviri.
Ascult cum ploaia plânge-n înserare
Și muguri plini de must cum se desfac,
Și simt, așa, o dulce desfătare
De parc-aș fi un mugur de copac.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De s-ar putea, iubito...
De s-ar putea, iubito, cumva, să ne-ntâlnim
În ceasu-n care roua se-așează s-o sorbim...
Cu buzele uscate de dor și nenoroc
Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.
Dar știi, tu, nu-s prea sigur că roua ar putea
Să-mi stingă setea dulce de dulce gura ta...
Ba, s-ar putea, răcoarea din zori să ne lipească
Și trupul meu și gura-mi, setos, să te iubească.
Eu aș fi de părere, ca întâlnirea noastră,
Să fie, mai degrabă, într-o amiază-albastră
Și-n iarba mătăsoasă, prelung să ne iubim
Ca setea ce ne stoarce, cumva, s-o potolim.
Dar dacă tu, voi-vei în roșu asfințit
Să ne-întâlnim, iubito, n-aș fi nemulțumit...
Că, în general, în noapte și-n zi și-n frânt amurg
Dorințe neîmplinite, spre tine, gârlă, curg.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară...
O nouă primăvară, să se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare
Semn clar că poartă-n suflet al iernii aspru duh.
E-un fel de letargie deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
Că s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
Că iarba din țărână țâșnește viguros.
Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de faptă de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef
Iar soarele, azvârle, nu raze ci venin...
Aș vrea ca primăvara această reînviere -
Cu viers de veselie și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre ger, adresa este: