Ceasornicul
Ceasornic! Zeu amarnic, nepăsător, c-un deget
Pe fiecare ameninți spunâdu-i "Nu uita!"
Durerile în freamăt curând s-or împlânta
În inima-ți ca-n tina lovită fără preget
Plăcerea ca un abur în zare va pieri
Cum în culise-și pierde silfida legănarea
Oricare clipă soarbe un strop din desfătarea
Ce tututor ni-e dată cât timp vom mai trăi
De trei mii șase sute de ori pe ceas. Secunda
Șoptește: "Ține minte!" Cu glasul lui mărunt
De greier, spune Acuma: tot Altădată sunt
Sugând cu trompa-i hâdă viața ta ca unda!
Remember! Esto memor! Tu mână spartă! Vezi!
(Vorbește-n orice limbă gâtleju-mi de metal)
Minutele sunt scumpe, nebune mineral
Al cărui dram de aur se cade să nu-l pierzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătați-vă!
Asta-i!
Trebuie să fiți mereu beți.
Este imperativ!
Numai așa nu veți simți
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râșnindu-vă până ajungeți țărână.
Îmbătați-vă și rămâneți beți.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiți beți.
Și dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui șanț,
în singurătatea cețoasă-a camerei voastre,
iar beția se risipește sau dispare,
întreabați vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ceas, dar cu o relevanță mică.
Celei prea vesele
Un peisaj încântător
E-ncântătoarea ta făptură;
Îți joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt ușor.
Drumețul trist ce-ți iese-n cale
Își simte sufletul vrăjit,
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea sănătății tale.
În armonia de culori
Ce trupul tău îl înveșmântă,
Poeții-închipuirii cântă
Un grațios balet de flori.
Veșmântul tău multicolor
Cu inima ți-l potrivești;
Nebună, tu mă-nnebunești,
Și te urăsc, cum te ador!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei mizerabile
Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit
Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit;
Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură;
Mai negri decât pielea ți-s ochii de velură.
Pe țărmul cald și-albastru ce-ți fu ursit de Zeu,
Ai rostul s-aprinzi pipa stăpânului mereu,
Să fie-n sticle apa și rece și-aromată,
Iar zarva țânțărimii, de pat îndepărtată,
Și când platanii cântă-n al dimineții ceas,
De prin bazar să cumperi banane și-ananas.
Desculță, ziua-ntreagă te duci unde ți-e vrerea
Și cânți în șoaptă arii vechi cum nu-s nicăierea;
Și când coboară seara în mantii stacojii,
Ușor pe-o rogojină tu corpul ți-l mlădii
Si visele-ți sunt numai de colibri-mpânzite,
De-a pururi, ca și tine, gingașe și-nflorite.
Copilă fericită, ce gânduri îți abat
Să vezi pământul Franței de chinuri secerat
Și, dându-ți viața-n mână de marinar vânjoasă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist
I
De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.
Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.
Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Când printr-o hotărâre a voilor din Slavă
Veni pe lume ființa psalmistului firavă,
Lăuză, -nspăimântată și blestemându-și ceasul,
Cu pumnii strânși la ceruri își varsă tot necazul:
- "Cum nu-mi secași, Tu, sânii, ca să rămâie sterpi!
Și nu-ncolți mai bine în ei un cuib de șerpi!
Afurisită fie ispita trecătoare
Din noaptea când fui prinsă furiș de cingătoare.
Că m-ai ales din lume femeie de rușine,
Să-i fie scârba tocmai bărbatului de mine,
Nu pot lepădătura s-o zvârl măcar în foc,
Ca un bilet de seară, ascuns, strâns glomotoc,
Aceeași ură, însă, cu care m-ai hulit,
Voi pune-o să-mi razbune greșela înzecit.
Spurcată buruiană, ieșită la lumină,
Îți voi usca lăstarul bolnav, din rădăcină!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre ceas, adresa este: