Charles Baudelaire despre dinţi

Duel

Doi luptători se reped şi armele lor
Sclipesc şi aruncă în aer cu sânge.
Şi jocul acesta şi fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.

Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinţi şi cu unghii de-oţel
Răzbuna-vor şi spadă şi pumnal prefăcut.
– O, inimi mâhnite de-amorul rebel!

În râpa în care sunt râşi şi pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.

– Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veşnic în suflet să ardă doar ura!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convorbire intimă

Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă,
În mine însă plânge tristeţea-n flux pustiu,
Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă
A mitului tăcerii cu gustul vineţiu.
— Ţi-aluneci mâna-n sânu-mi cutremurat de jale;
Zadarnic, minunato, aici e-un loc prădat
De ghearele şi dinţii femeilor fatale,
Ce inimă, ca bestii feroce, mi-au mâncat.
Mi-e sufletul ca templul prea-pângărit de gloate:
Se-mbată, scuipă, ţipă, dau foc şi se ucid!...
— Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!...
O, Frumuseţe, biciu-ţi in sângele-mi placid
Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare
Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Un mândru cer de toamnă roşu şi clar tu eşti,
Însă tristeţea-n mine se-nalţă ca o mare,
Când scade în reflux pe buza mea-ntâlneşti,
Tăioasa amintire a fructelor amare.

Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leşinat,
Prietenă, ce cauţi este un loc prădat,
De ghearele feroce şi dinţii de femei,
Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.

Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit.
Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!
O boare înveleşte grumazu-ţi dezgolit...

O, Frumuseţe,-ai vrut-o, tu bici necruţător,
Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,
Arzând aceste resturi uitate de călăi!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duellum

Doi luptători se-avântă cu-ncrucişate spade,
Scântei de foc şi sânge în jurul lor stropind;
În clinchetul de săbii şi-n sângele ce cade,
E zarva tinereţii şi-a dragostei, mijind.

Ne-am frânt, iubito, spada şi tinereţea moare;
Dar unghiile noastre şi-a dinţilor porniri,
Mai tari sunt decât spada şi lama trădătoare.
- Delir al vârstei coapte, şi roasă de iubiri!

În groapa bântuită de râşi şi de pantere,
Crunt încleştaţi, eroii s-au prăbuşit aici,
Lăsând fâşii de carne, prin ghimpi, ca flori stinghere;

În iadul ăsta negru, cu rude şi amici,
Hai, amazoană crudă şi-n veci fără cruţare,
Să ţinem trează ura din noi, clocotitoare!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ar place, toţi bărbaţii...

Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,
Femeie deşucheată, punct negru în lumină!
Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,
Şi-arzând, ca lampioane, la sărbători in piaţă,
Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,
Căci legea frumuseţii nicicând n-au cunoscut.
Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârşit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreaţă-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârşăvie!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!