Pe măsură ce se apropie sfârșitul secolului, toată cultura noastră este asemeni muștelor la începutul iernii. Pierzându-și agilitatea, ele sunt visătoare și anemice, se îndreaptă încet către fereastră în prima dimineață de ceață înghețată,... și apoi cad pe podea pe lângă perdele.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer olandez
Vorbim despre privirea-ți ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolența și-a cerului paloare.
Tu chemi aceste zile călduțe și-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.
Și semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Așa cum strălucești, cu niște vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.
Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă și prin brume,
Dar ști-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuțite ca gheața și ca fierul?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iarnă, dar cu o relevanță mică.
Cântec de toamnă [Chant d'automne]
I
În curând vom plonja-n friguroase tenebre;
Adio, albastru al verii prea scurte!
Căci deja se aud zgomotoase, funebre,
Lemne mari care cad pe pavajul din curte.
Cât e iarna de lungă voi simți iar și iar,
Și mânie și tremur și lucru forțat,
Și ca soarele palid în infernul polar,
A mea inimă fi-va doar un bloc înghețat.
Stau și-ascult tremurând orice lemn azvârlit;
Iar schela-nălțată provoacă rumoare.
Mintea-mi pare un turn pe pământ năruit
Lovit de-un berbec ce odihnă nu are.
Legănat de-acest zgomot, eu cred, bunăoară,
Că grăbit se bat cuie într-un jalnic sicriu,
Pentru cine? E toamnă, dar ieri a fost vară!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj [Paysage]
Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii,
Să dorm lângă cer, cum fac astrologii,
Și stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt
De imnuri solemne purtate de vânt.
Cu capul în mâini, din mansarda înaltă,
Să văd clar studioul cum cântă și saltă;
Și turnuri și coșuri catarge moderne,
Și ceruri înalte cu vise eterne.
Ce fain e prin ceață să vezi bolta albastră
Și-o stea cum se naște, și-o lampă-n fereastră,
Cum râuri de smoală în ceruri se urcă,
Iar palida lună o vrajă aruncă.
Dar vara și toamna vor trece fugare,
Și iarna când vine cu dalba-i ninsoare,
Cu ușile închise și storuri lăsate
În noapte-mi voi face mărețe palate.
Și-apoi voi visa orizontul albastru,
Grădini și fântâni din gips și-alabastru,
Săruturi și păsări cântând dimineață,
[...] Citește tot
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozele vampirului
Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!
Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre iarnă, adresa este: