Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
imitații
prezentul, atât este
realitatea
un continuu examen, competiția
între frici, între aspirații
gândeam
când mai mult ca oricând
în dimineața aceasta mi-am dorit
să cuprind Pământul
de aici de sus aș zice
că-i un ochi
Galaxia-i doar un ciclop cuminte
și trist
astfel, noi suntem lacrimi
revenind la primele patru rânduri
depoetizând următoarele, ajung:
prezentul are laturi
cvadridimensionale, în toate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără cod de bare
domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârșite
cu nesaț
nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«tui mama ei de roată ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus amețitor
cu ochi ademeniți de progres planeta
planeta cu doar satul acela
domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subțiat tălpile sunt sensibil rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
istoria lumii
între precariat și opulență
cuvintele alăptează debile speranțe
imagine gri imagine aurie
spectacolul începe
și costă al naibii
afișăm infecția, parada sărăciei și a fastului, între ele
necesitățile subiective anume create
lumea-i un ocean de degete îndreptate
mereu spre celălalt, reclame, lumini colorate, sunete
iluzii convertibile în obsesii
înșelătorii publicitare, electorale consecințele
le vor proba tocmai cine pretindeți că protejați
fiii voștri
se vor hrăni reciclând resturi
din spectacolul de astăzi silnic, interactiv
fluviu păstos falsă emancipare, Pământul
este tot mai sensibil nu și talpa
cuvinte despre salvare?
Le rostim și dăm din coate să ajungem în față
la spectacol, mimând că suntem «fans»
fiindcă «dă bine»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
joc în oglindă
Am învățat cu adevărat
ce-nseamnă dor rod chircit culege inima
drept vedeam departele
cu ochi de cal lac amar izvorăște azi din ei
cu ușurință petreceam secundarul
nefăcând vreodată caz zac la umbra lui nemaisfiindu-l
prietenii neștiindu-i le trecusem
fiecăruia alt rol lor le datorez răbdarea
și nu doar ci și iubirea, înțelesul
de încercări adus suda(u) la cald inimile noastre
dintre toate gusturile știe acum
gura mea pe cel amar rama neputințelor mă strânge
ce-mi rămâne centrifugându-mi sufletul
atât vă las în dar rad tot ce-i rău și arunc pustiului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei
începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Protest pentru o sărăcie demnă
sărăcie-n țară a mai fost și-n trecut
pribegii și molime și război
dar ca azi nicicând n-am avut
dezbinare și-atâta ură-ntre noi
care pe care se suie părelnic
avuții și ranguri țării să-i sugă
pământu-i ars trist jertfelnic
nici să-i înghită n-o să-i ajungă
se compară cu domni într-a istoriei nimb
pretind că fac lege, democrația
impun sărăciei un curs de schimb
nemunca-i plătită și onoare-i hoția
n-au izbutit nici fanarioții
nici alți aprigi năvălitori
să ne facă simți străini cu toții
în țara dacilor nemuritori
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu-l cunosc, dar aș vrea
pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva
erau inscripționate semne
lumina cobora căutându-mi fruntea și nu știu
dacă eu creșteam sau
lumânarea scăzând ardea semnele până ce
deveneam egali
în punctul acesta am înțeles zilele mele
caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt
tălpile, pământul răsturnat din care
vor crește ierbi noi, semne
în număr de nouă cuvinte am descris viața mea
mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei
iubire, adevăr, menire
triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile
mișcarea
ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe
o altă zi
mă va speria precis un cer prea senin
un pământ prea gol, niciun drum trasat iată
un toiag crește alb
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanterna
nu-mi amintesc să fi tras cu praștia-n vrăbii
să fi băut o cană cu vin cu vreo puștoaică
la telejurnal sau mihaela nu aveam cum să mă uit
televizorul era în camera părinților iar eu veșnic
citeam cu lanterna aia din tablă cu baterie pătrată
ascunsă sub plapumă cartea pe care
o voi scrie mâine
nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai tânăr decât astăzi
deși cănile nebăute mă latră și mă scuipă din ochi pe stradă
telejurnalul a devenit totuna cu un fel de mihaela
știu asta de la lucrătorii salubrizării urbane
care tot strâng camerele părinților aruncate de la ferestre
în televizoare minuscule
din greșeală am călcat pe-o laternă sau pe ecoul luminii
vin vrăbii, din ce în ce mai multe vrăbii, ridiculizându-mă
amărâtule n-ai nici măcar praștie
trec niște, cum să spun, un fel de mâine (de ce nu are plural?)
prin articulațiile falangelor
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protest formal
nu mă pricep la vrăji și nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal și verde-n față, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ți duce jugul
nu înțeleg o iotă din știința lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldații îmi e de ne-nțeles
și tot ce fac aceia care se cred stăpânii
întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înșelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiștii cale
dezmântuirii... și morții iminente?
credințe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
și neplătitul... Când cei stăpâni văzură
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
toate acestea într-un flash
tare aș vrea să știu cu ce viteză trece
viața prin mine astăzi!
cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!
Arme și scuturi au toți și
ce apăra sau râvni cu ele însă puțini
refuză vanității traiectorii!
libertatea nu-i măsură tălpii undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morții
câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și
experiențele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care unește
umbra cu trupul iată
la urmă, la urmă de tot
și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș
știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postumă
ce tot o fi având femeia mea
plânge întruna și cheamă lume, lume multă
la noi în casă
în seara asta a făcut mâncare cât pentru
un regiment
a fiert grâușorul
miroase din ușă a mosc
preotul nu l-a primit niciodată și acum, uite-l
veselindu-se în vreme ce ea plânge
de trei zile nu ne mai înțelegem
o iau în brațe și se ghemuiește ca atunci
când nu are chef - o las, doar nu o s-o siluiesc...
azi iar a chemat lume, masă mare, dar ce-i cu plânsetele!...
mănâncă, beau ăștia și se prefac ștergându-și lacrimile
și de ce nimeni nu mă bagă-n seamă de parcă
nu eu aș fi cel care aduce leafa-n casă...!
în sfârșit, au ieșit cu toții
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halta
nu vă aplecați în afară
acest text promoție
conține 100 g gratis...
este 3 în 1 și la recitire aveți
bonus trei silabe...
stâlpii trec cu viteză
satele, târgurile, zilele arse... amețeli
semiorgasm
v-ar fura șapca, mai bine
coborâți aici, în halta aceasta
se dă viză, primiri cu fanfară
cu iarba cea mai verde
caprelor speriate neputințele voastre...
fastul visat, trecute iubiri
experiențe aproximative
surâsuri născute prematur
surâsuri-infarct
surâsuri bătrâne
sulf...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
poveste încă
«De ce-ți miroase mâna a putred, stăpâne?»
regele nemișcat să nu i se strâmbe coroana
o jumătate de gest oprește muzica, măscăriciul și el
rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată
tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiați-i capul
paharnicului sau cui a vorbit și
aduceți poeții curții»
Măscăriciul de preface în rolul
condamnatului: «stăpâne
azi nu mă voi mai închina ție
Cum aș putea să-mi găsesc
într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeții, întâiul
«veneră albă iată măreția
» ieși
«următorul», zise regele
al doilea: «vorbește încet sau taci, nu mă trezi
vegheată-mi e rana mea de un vultur și mâine iarăși
trupul voi purta în bătălie
» poetul se opri
tăcerea lui vibrând lent se mișcă în aer amenințare nouă
regele îl cercetează din privire: «continuă
»
«și voi învinge, știu, dar gloria mă va însoți
prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare
va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred
va ține stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea
»
«Gata!», porunci regele
«ajunge zilei un cap lăsat țărânii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de mâine
încotro
lunecă sfânta pereche omul
și femeia lui?
... încă puțin și cununia devine vodevil
arhaic joc precum de-a Moș Crăciun și sfântul Valentin comercial
vor fi căsătorii și nașteri virtuale
"Te cer în companie, miss *Live2842punct02aroundpunctTerra*."
rosti în stânga sus vibrând pe un banner îngust *Beta2868punct
psiaroundpunctMarte* un flăcău... mândru...
preoți metalizați virtuali, ceremonii tridimensionale
din holograme rogvaiv, șampanie virtuală, horă virtuală...
"Să facem un copil, *Live2842*, vrei?"
"Desigur, începi tu
scheletul, culorile, surâsul circumstanțial și vocea o pun eu
am software nou uranian... Gata."
Mamă și tată nu veți mai ști ce este: Conceptor
designer iată cum își vor chema copilul virtual
pentru mersul bun al umanității se vor ocupa
laboratoare genetice sofisticate
vor anula perioadele inutile: copilăria, bătrânețea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arlechinada bonus. ex-stagiune
aveam barbă trei fire pe
trei rânduri
două albe, fix azi
mi-a arătat asta zâmbind
și numai zâmbet nu era acela
oglinda!
semn rău
am făcut-o cioburi, acum
din cioburi voi lansa
Arlechinul cu fesul pe dos
Arlechinul proaspăt bărbierit
de lama precisă
a secundarului
vă spun un șiretlic:
lanseazã cititori, nu volum
ajunul Bunei-Vestiri
2008
ecoul se-ntoarce pălmuit
pescuiești în ape teritoriale ale
amăgirii, bă puță
ecou la ecou
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte sfere
dacă-i o singură naștere
multiplicarea morții este o iluzie
s-ar putea ca nici măcar
să nu existe
azi aici, mâine în spații înalte și mai înalte
răsfrângeri cioburi puzderie colorate, din noi
căutând alte sfere poate nu chiar așa de aspre
ca aceasta
rostogoliri eliptice... dar dacă nu-i
numai o naștere?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre prezent, adresa este: