Spinii pe care i-am cules vin de la copacul pe care l-am plantat.
citat celebru din Byron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru Augusta VII
Stăteai ca un copac frumos
Ce peste-un monument își lasă,
Foșnind, frunzișul credincios
Pe creanga tare, mlădioasă.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri scrise sub un ulm în cimitirul din Harrow
Copac al tinereții, mângâiat
De adierea unui cer curat,
Vin singur azi la tine, plin de gânduri,
Eu, care-odată, în atâtea rânduri,
Te vizitam cu-atâția camarazi:
Prin lume duși, plâng poate și ei, azi,
Pierdutul rai! Când urc spre vechea-ți culme,
Eu tot te mai admir, bătrâne ulme,
Sub ale cărui crengi veneam ades
Către-asfințit, tihnit să meditez.
La fel și-acum, în umbra ta vin, iată,
Dar vai! lipsit de gândul de-altădată!
Iar ramurile tale gem în vânt
Și spre trecut mă-mbie, murmurând
C-un neasemuit de dulce glas:
"Ia-ți, cât mai poți, un ultim bun rămas!"
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan ( extras)
Vrem femei și vin, să curgă râsul în și printre noi,
Cu predici și-apă chioară vom fi blagosloviți în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieții e aceea-n care ești un pic pilit:
Glorie, struguri, iubire, aur în ele se îneacă
Durerile oamenilor și-ale națiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranțe copacul vieții-și pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor și totodată atât de straniu, trebuie s-admit.
Dar, să revenim: Îmbătați-vă cât puteți de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (II)
fragment
Două făpturi văzut-am, în plină tinerețe,
Șezând, întinse-n iarba, pe-un delușor, tihnit,
Colina care-ncheie, cu dulcea-i pantă, șirul
Unduitor de dealuri și care nu-și înmuia
Picioarele în mare, ci, o scăldau, la poale:
Podgoriile, crângul și lanurile verzi...
Iar în oceanu-acesta se arată, ici-acolo,
Un coperiș de țară și fumul șerpuind
Câtre senin. Colina de-un brâu era încinsă,
O verde diademă de pomi sădită de mâna
De om, și nu de mâna capricioasei firi.
Deci fata și flăcăul, precum v-am spus, priveau
De pe colină: fata, în jurul ei; flăcăul
La ea la fel de tineri dar osebiți ca vârstă.
Se presimțea femeia în ea, precum se-arată
În ceața serii, luna, pe câtă vreme el
Un copilandru încă părea arzând de dor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Byron despre copaci, adresa este: